Articol de Mitică Docan - Publicat luni, 20 iunie 2016 20:12
*ATENȚIE, spoilere ahead!
- S-a terminat meciul, am suduit printre dinți declarațiile selecționerului, am trecut cu bere neagră gustul amar al unei noi înfrângeri traumatizante. După care am întors ceasul.
- La 4 dimineața, pe HBO, în cel mai important episod al sezonului al șaselea, melancolicul Jon Snow era programat să-l înfrunte pe "cel mai urât om din istoria televiziunii", Ramsay Bolton, în tentativa primului de a recuceri casa familiei Stark.
- După 90 de minute de scrâșneală și lipsă de acțiune pe gazonul din Lyon, bătălia bastarzilor din îndepărtatul Nord promitea un spectacol-recompensă. Dar habar n-aveam că o să ofere și un personaj evocator pentru naționala României.
Bătălia Bastarzilor
Context. Sunt 5 cărți de mii de pagini, 6 sezoane cu un total de 59 de episoade, deci dacă vreți să înțelegeți toată acțiunea, click aici.
În varianta de buzunar, scurt ghid pentru omul care mai și muncește, Game of Thrones e o epopee medievalo-fantastică, în care mai multe case concurează pentru Tronul de Fier, locul de unde e guvernat întregul ținut mitic Westeros.
Bastardul casei Stark, Jon Snow, și-a programat bătălia decisivă la 4 ore după meciul România-Albania, într-o înfruntare așteptată cu sufletul la gură de sute de milioane de telespectatori.
Brunet melancolic, cu ceva din naivitatea și sprâncenele lui Florin Andone, Jon Snow a încrucișat săbiile cu Ramsay Bolton, "cel mai oribil personaj de la TV", uzurpatorul castelului Winterfell și o combinație între energia lui Torje și albanezul arțăgos Lenjani.
Tensiune, mister, pasiune, voință. Cam tot ce a lipsit la meciul nostru.
Și înainte de încleștare, printre picioarele celor două forțe pe cale să spumege, sfios, inutil și complet în plus, apare un personaj grăitor pentru deșertăciunea vieții. O întrupare a naționalei României.
Numele lui e Rickon Stark. Cineee?
Rickon Stark, fratele vitreg al lui Jon Snow, una dintre ultimele speranțe ale supraviețuirii Casei Stark, este prizonierul lui Ramsay Bolton. Carevasăzică, el este asul din mâneca lui Bolton, leverage-ul, una dintre mizele suplimentare ale bătăliei.
Rătăcit câteva sezoane, ca noi de vreo câteva ediții de EURO, Rickon este expresia naționalei României. Aiurit, mereu în bătaia destinului, fără să-l conducă în nicio secundă, Rickon este surplusul, un oscior între atâtea altele pe masa ospățului, o amintire tardivă.
Jigărit și creț ca-n baladă, Rickon se minte că va supraviețui cumva, că va merge până la capăt. Are un loc privilegiat în mijlocul istoriei, dar e desprins de ea. Și noi am fost în Franța, acolo unde au parcat giganți ca Germania sau Spania, dar n-am contribuit cu nimic, năuciți la fel ca micuțul casei Stark.
Valar morghulis
Rickon moare primul. Eliberat de Ramsay Bolton să fugă spre tabăra fratelui său, cade secerat exact înainte să ajungă la destinație, răpus de săgeata celui care l-a trimis. O speranța se transformă rapid într-un dezastru. Un salt în față ca Tătărușanu și o izbitură de pământ ca un sac de cartofi. Sau era invers?
Aperitiv pentru acțiunea adevărată, oaie cu pretenție de lup, Rickon mai mult încurcă. Toată lumea așteaptă să dispară, ca să se dezlănțuie potopul de zale. Adevăratul spectacol.
Fiindcă ce sunt "raidurile" lui Torje și șuturile lui Alibec decât indicatorul de jos a ce va fi, un prag al neputinței ce promite că mai jos de-atât nu se ajunge?
Atât Rickon, cât și naționala lui Tata Puiu, destine sudate prin inutilitatea lor, au vocație de teaser, de băț zguduit printre gratiile cuștii. Odată dispărute din peisaj, ambele entități deschid porțile pentru mai bine, pentru pasiune adevărată, pentru oameni care chiar par că își doresc să fie acolo.
Epilog
Jon Snow s-a luptat pe viață și pe moarte cu Ramsay Bolton, care n-a avut timp nici să fumeze la pauză. Snow a câștigat în ciuda tacticii adversarului, a noroiului și a faptului că a rămas fără cal încă de la începutul înfruntării. Așa fac echipele mari.
Spre deosebire de naționala noastră, Snow a beneficiat și de aportul surorii Sansei Stark, un fel de Lucian Sânmărtean folosit la timpul potrivit. Povestea continuă cu el în prim-plan, în timp ce Rickon se pierde în statistica crudă a destinului.
