Articol de Răzvan Prepeliţă - Publicat joi, 16 octombrie 2014 00:00 / Actualizat joi, 16 octombrie 2014 12:00
Telegrama de azi vine din Serbia şi pe ea scrie cu litere de-o şchioapă cum că o dronă cu mesaj xenofob a întrerupt un meci de fotbal şi a declanşat iadul.
Cică e prescris în lăcomia lumii că în curînd dronele vor înlocui îngerii la care se închină jucătorii după goluri şi se vor înghesui deasupra stadioanelor precum nişte nuferi albi ce plutesc pe fundul oceanului.
Sîntem la fundul sacului. Trăim vremuri tehnologice şi în curînd frunzele se vor urca înapoi în copaci, iarna va prevesti toamna, iar răsăritul se va mîndri că ascunde soarele precum apusul, pe cînd Ebola, draga de ea, va fi doar o cunoştinţă pusă la punct că a îndrăznit să ceară prea multe într-o prietenie cu viaţa şi vom ajunge să ne fie milă de ea.
Aşa că nu e de mirare că un frate de premier cu o telecomandă în mîini şi-a permis, în avanpremieră, să se costumeze în Dumnezeu, cum a învăţat el de la oamenii mari ai Planetei.
Ce marcă erau bateriile? Sîrbeşti, ungureşti, româneşti sau produse în Albania? Probabil erau chinezeşti şi aici se evaporă şi intriga din gazonul în care ar trebui să sară doar mingea, nu pumni şi îmbrînceli pe bucăţi de pămînt.
Cu băncile din lemn, stadionul din Helsinki, unde a jucat România, pare o extensie a pădurilor finlandeze, păduri care lasă descoperite doar zece procente din colţul ăsta nordic al etalonului de civilizaţie.
Publicul pare atît de organizat şi omogen colorat în frigul ce se simte pînă în faţa televizorului încît ai spune că e doar un morman de frunze îngheţate. Alt tip de frunze, căzute din copaci, adică din altă lume, una normală, din ce în ce mai mică printre fluturii de fier.
