Articol de Remus Dinu - Publicat miercuri, 12 martie 2025 10:58 / Actualizat miercuri, 12 martie 2025 11:12
Nasser Menassel, un francez care a evoluat ani buni în fotbalul românesc, fost coechipier cu Vlad Chiricheș și Mihai Pintilii la Pandurii și Curtea de Argeș, dezbate într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor configurația returului Lyon - FCSB, viața sa actuală, experiența și regretele din România și cum a refuzat, în urmă cu 15 ani, un transfer aproape parafat la Dinamo.
- Gazeta Sporturilor e prezentă la Lyon și relatează de la fața locului cu o echipă formată din patru jurnaliști. Reporterii Ionuț Iordache, Sergiu Alexandru, Remus Dinu și Carmen Dumitru vă țin la curent cu cele mai relevante informații înainte de Olympique Lyon - FCSB (joi, ora 22:00).
A petrecut cinci ani neîntrerupți în România și a rămas legat iremediabil de fotbalul de la noi, care l-a adoptat de la prima strigare. Mai bine de un deceniu mai târziu, continuă să vorbească impecabil limba și privește cu nostalgie spre aventura de durată avută în campionatul nostru.
Francezul Nasser Menassel, un disciplinat mijlocaș defensiv școlit la Grenoble și rulat mai apoi în campionatul României, a bifat 85 de meciuri în Liga 1, contabilizate la Otopeni, Internațional Curtea de Argeș, Pandurii, U Cluj și Brașov.
La 42 de ani și ieșit complet din fotbal, vechea noastră cunoștință locuiește astăzi în Grenoble, mai puțin de 50 de minute de Lyon, unde e angajat în domeniul energetic, într-o firmă de profil.
Într-un dialog cuprinzător purtat cu Gazeta Sporturilor, Nasser Menassel a prefațat duelul OL - FCSB, oferindu-le fărâme de speranțe roș-albaștrilor, în special foștilor colegi Chiricheș și Pintilii, oamenii alături de care securiza defensiva Pandurilor acum 15 ani.
Nasser Menassel: „Mi-a plăcut România, mi-au plăcut oamenii, limba, mâncarea”
- Te salut, Nasser! Mulțumim din suflet că ai acceptat invitația noastră! Ce faci, cum e viața ta? Cu ce te ocupi?
- Salut, Remus, mulțumesc pentru invitație! Sunt bine, sănătos, alături de cei din familia mea, mi-a fost dor de ei în timpul petrecut în Romania. Am decis să mă retrag complet din domeniu fotbalului si lucrez la o firmă de energie în acest moment.
- Ce ai făcut după retragere, cu ce ți-ai umplut timpul?
- Cum am spus, lucrez la o firmă de energie, îmi văd părinții, frații în fiecare zi și cu asta sunt bucuros. M-am întors la Grenoble, unde am crescut și unde am și început cariera de fotbalist.
- Observ că vorbești în continuare fluent limba română, anii petrecuți în România își spun din plin cuvântul.
- Bineînțeles! Am petrecut mulți ani în Romania, aproape cinci ani. Mai vorbesc din când în când cu un prieten cu care am ținut legătura. Mi-a plăcut țara, mi-au plăcut limba, oamenii, mâncarea, am amintiri foarte bune din acești cinci ani.
- Cu ce amintiri ai rămas după perioada petrecuta în țara noastra? Ai schimbat câteva echipe în Liga 1, ai evoluat mai mult de cinci ani în România.
- Legat de viața de zi de zi, am numai amintiri bune, e [o țară] foarte agreabilă. În toate orașele unde am fost, am întâlnit persoane extraordinare. Legat de fotbal, au fost momente grele și momente formidabile. Primul an, cu retrogradarea cu CS Otopeni, a fost unul greu... Dar după aceea au venit și momentele bune... Ne-am bucurat atunci când ne-am salvat de la retrogradare cu Internațional Curtea de Arges și am rămas în Liga 1, era un club mic, pe care toți îl vedeau deja in Liga 2. M-am bucurat atunci și de perioda de la U Cluj, cu suporteri incredibili și fotbaliști excepționali precum Claudiu Niculescu, Adrian Cristea, Marius Popa, Gabriel Boștină, Lukasz Szukala și ceilalți pe care i-am uitat. Îi salut pe toți!
- Otopeni, Internațional Curtea de Argeș, Pandurii, U Cluj. Unde te-ai simțit cel mai bine, cel mai apreciat?
- La U Cluj, clar, și la Internațional Curtea de Argeș, care are un loc special pentru mine.
„Pintilii, un fotbalist rar! Juca în primul rând pentru colegi, nu pentru el”
- Apropo de Curtea de Argeș și Pandurii, ai fost coleg cu Vlad Chiricheș, Mihai Pintilii, dar și cu Marius Popa (n.r. fost goalkeeper, în prezent antrenorul portarilor campioanei). Toți sunt acum la FCSB, în diverse roluri. Ce îți vine în minte când auzi aceste nume?
- Căpitanul Pintilii... Un băiat bun extrem de serios, un fotbalist foarte bun, rar, care juca nu pentru el, dar în primul rând pentru echipă și colegi. Vlad era la fel de bun, l-am cunoscut tânăr, dar se vedea deja că era programat să facă lucruri mari, la nivel mare, nu sunt surprins de cariera lui. Cu Marius (n.r. Popa), am stat un pic mai mult. Și el este un băiat extraordinar, cu caracter foarte bun, mi-a plăcut de el și ne mai auzim din când în când pe Instagram. Nu mai vorbim de calitățile lui ca portar, știm cu toții cariera lui, am mult respect pentru el.
- Chiricheș încă joacă la nivel înalt, la 35 de ani. Pintilii e antrenor secund, Marius Popa e în staff și pregătește portarii. Ai un mesaj pentru pentru ei pe care ai vrea să-l transmiți prin intermediul nostru?
- Îi salut sincer pe toți trei, sunt mândru că am jucat împreună și le doresc să continue să facă lucruri bune în fotbalul romanesc, fiecare la nivelul lui.
„Să vină la Lyon cu gândul că se poate califica! Nu am înțeles schimbarea de antrenor ”
- Ai urmărit meciul tur? Cum crezi vor decurge lucrurile joi seara? Mai poate spera FCSB la calificare?
- Am urmărit meciul, nu se știe ce se poate întâmpla joi seara, fiecare meci cu istoria lui... Joi e alt meci, 11 contra 11 pe teren. Dacă Steaua înscrie gol primul... Cine știe?! Trebuie să vină la Lyon cu gândul că se poate califica.
- Cum ți se pare Lyon, bănuiesc că urmărești atent fotbalul francez. Identifici vreun punct slab al lui Olympique, vreo vulnerabilitate evidentă ce poate fi speculată?
- Lyon este o echipă mare, cu jucători mari. Au trecut și ei prin momente de dubiu în acest sezon... Dacă cei de la Steaua reușesc să le readucă dubiul în mintea lor, atunci e posibil să se întâmple minunea. Fotbalul e o chestiune de formă fizică, de mental, fiindcă la acest nivel toti știu să joace fotbal.
- E Lyon, cu Fonseca pe bancă, o echipă mai puternica decât în toamnă? Ți se pare că a schimbat ceva portughezul?
- Este încă prea devreme să afirmăm acest lucru. Dar Pierre Sage, fostul A1, și Jamal Alioui, fostul A2, care mi-a fost coleg și pe care îl salut cu această ocazie, au făcut o muncă incredibilă la Lyon, readucând plăcerea și schimbând mentalitatea, care nu era una bună. Ca și foarte mulți alți suporteri ai lui Lyon, nu prea am înțeles această schimbare de antrenor...
- Mai ești la curent cu ceva din fotbalul românesc, mai ții legătura cu cineva dintre foștii tai coechipieri, adversari?
- Da, bineînțeles, și mă bucur de evoluția fotbalului românesc. Cum am spus mai devreme, mai vorbesc cu Marius Popa câteodată. Ionuț Badea este un antrenor care a contat foarte mult pentru mine și, totodată, cel mai bun analist video în activitate. La fel cu fratele meu, Ousmane Vieira… Știu, nu e român, dar e un pic, e pe jumătate (n.r. râde). Îl salut și pe Dan Marinache, împreună cu el am fost cel care l-a adus pe Abdellah Zoubir la Petrolul, acum câțiva ani.
- Presa de sport de la noi scria în urmă cu 15 ani că ai fost aproape de un transfer la Dinamo, că erai foarte dorit de șefii lor de atunci. De ce nu ai mai ajuns în Ștefan cel Mare, știu că ai și pozat în tricoul lor...
- Trebuia să semnez în ianuarie (n.r. 2012), Dinamo era pe locul 1, iar eu eram la Cluj, pe locul 4, dacă îmi aduc aminte bine, cu domnul Florin Walter, președinte -Dumnezeu să-l odihnească în pace - îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru mine. Trebuia să merg pentru a-l înlocui pe Djakaridja Koné, care pleca la Cupa Africii. Antrenor era Liviu Ciubotariu, pe care îl salut - o persoană extrem de bună. Am fost acolo, în cantonament, în Antalya, era totul pregătit, contractul era gata... Dar, într-o noapte, am plecat (n.r. a picat transferul). Nu pot să vă explic nici în ziua de azi de ce. M-am simțit dorit doar de Borcea și de asociatul lui, nu știu. Am plecat pentru că asta am vrut să fac. (n.r. Menassel nu era dorit și de restul conducerii dinamoviste).
- Dinamo era pe val atunci...
- Eram în cantonament în Antalya, totul era pregătit, contractul era gata, dar într-o noapte am plecat, pentru că m-am simțit dorit cu adevărat doar de fostul președinte Borcea. Așa am simțit să fac, așa că am plecat... Nu știu, asta am simțit atunci. Nici astăzi nu pot să explic de ce am plecat din cantonament, lăsând contractul acolo, nesemnat. Eram în Antalya cu ei, repet, totul era aranjat.
- Ți-e dor de România?
- Da, mult...!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
