Duelul antrenorilor » Tricoul de suflet şi treningul magic

Împreună au fost la Mondialul din 2002, cînd toată lumea vedea Argentina lui Bielsa mare favorită, dar cînd totul s-a năruit înainte să înceapă.

Despre Simeone circulă o anecdotă. Se spune că, undeva în 1994, la primul meci pe care l-a jucat în tricoul lui Atletico, cam larg pentru subţirelul de atunci, Simeone a fost atît de emoţionat încît, la final, l-a rătăcit. A intrat în vestiar ca o furtună şi aşa de tare i-a înjurat pe coechipieri încît, glumeşte chiar el, vreo 3 luni n-a primit decît pase "de serviciu". "Es mio, es mio!", răcnea Simeone, spre amuzamentul colegilor.

Acesta e Diego Simeone. O furtună, benefică pentru ai lui, insuportabilă pentru adversari. "Es mio" era strigătul lui favorit în teren, atunci cînd trebuia să se apere. "Es mio" poate să spună şi acum. Dar cînd vine vorba despre Atletico. Echipa e transpunerea lui în teren. Nu trebuie decît să vezi cum celebrează golurile, cum urlă la greşelile jucătorilor, cum se manifestă la adresa arbitrilor. Acel tricou de la debut n-a mai fost găsit niciodată, dar i-a rămas imprimat pentru totdeauna în suflet.

Cîteodată, la Bilbao, prin centru, după miezul nopţii poate fi zărit un bărbat în trening, plimbîndu-se gînditor. Altădată, acelaşi bărbat e văzut pe bicicletă. De multe ori se urcă în maşină şi se duce de unul singur la o plajă de pe malul Atlanticului, nedescoperită de turişti. Face asta de cîte ori vrea să se liniştească, de cîte ori ochii îi obosesc după orele petrecute în faţa unui monitor, privind diverse meciuri. E Marcelo Bielsa. El loco. Însă doar un nepregătit îi poate spune "nebunul" Bielsa. E Bielsa, "nebunul după fotbal". E altceva, nu?

Tare greu i-a fost la început la Bilbao. Jucătorii parcă nu-l înţelegeau, obsesia sa pentru minge părea de netradus. Rezultatele n-au venit din prima, iar lumea a început să strîmbe din nas pe "San Mames". Venea şi în trening mereu, accentuînd senzaţia de gri, dar care-l ajută însă, căci nu stă locului, iar în costum i-ar fi mai greu.

Apoi lucrurile s-au liniştit. Logic. Iar după reprezentaţia de pe "Old Trafford", bascii ar da orice să-i audă strigătele şi în sezonul viitor. Strigăte către jucători, venite în special atunci cînd echipa conduce. O dată, De Marcos a venit la margine, căutîndu-l pe doctor. N-a mai apucat. Bielsa a fost mai rapid. "««Demar, te doare tare?»», l-a întrebat. ««Dacă te doare, aleargă mai mult şi-ţi trece sigur»», i-a mai zis, trimiţîndu-l imediat în teren înapoi".

Diego Simeone şi Marcelo Bielsa sînt alţi eroi ai acestei finale. Altfel de eroi.