Articol de GSP - Publicat miercuri, 30 aprilie 2008 00:00
Veteranul Paul Scholes a dus pe Manchester în finala Ligii cu un gol halucinant, cît întreaga sa carieră de 15 ani la acest club.
Ultradefensivi, 10 jucători în spatele balonului plus o insulă de singurătate numită Cristiano Ronaldo. Aşa a arătat Manchester United în prima manşă a semifinalei, pe “Camp Nou”. Schimb de sistem, dispariţia automatismelor, joc pe benzi inexistent şi extrem de mult travaliu defensiv, toate acestea au făcut-o pe United de nerecunoscut , semănînd cu echipele mici ale Spaniei ce veneau pe arena catalană doar pentru a se apăra.
Acesta să fie oare Manchester sau a fost doar o strategie din partea lui Sir Alex Ferguson? Mulţi s-au întrebat lucrul ăsta imediat după partida de săptămîna trecută. E obosită United, a îmbătrînit Ferguson şi a început să fie mai fricos ori Sir Alex e mai experimentat decît Frank Rijkaard şi i-a întins o capcană? Toate aceste întrebări îşi aşteptau răspuns aseară.
Minutul de vis14 minute s-a jucat ca la Barcelona. Tot cu Barcelona în prim-plan, oamenii lui Rijkaard, mai mereu primii la minge, surprinzîndu-şi adversarii printr-o linie de fund mult mai aproape de centrul terenului decît de propriul careu. Manchester părea că resimte lipsa celor doi oameni importanţi din “11”-le său de bază, Rooney şi Vidici. Dacă ultimul, absent şi în tur, era mai uşor de înlocuit, în ceea ce-l priveşte pe Rooney lucrurile se cam complicau. Fără el, Ronaldo trebuia să joace mai avansat, adică departe de zona unde provoacă daunele majore oponenţilor , zona dintre cercul de la centru şi semicercul careului advers.
Ce s-ar fi întîmplat dacă acest minut 14 n-ar fi existat n-o să ştim niciodată. Pentru că a existat. Şi minutul, dar mai ales Paul Scholes (33 de ani), acest roşcovan cu o faţă ce nu inspiră nimic bun, de marinar lăsat singur în faţa sticlelor cu rom, dar acest Fotbalist, cu “F” mare, da! , care continuă să fie barometrul lui United, continuarea în iarbă a lui Alex Ferguson.
Bătrînul Scholes a prins poate şutul carierei sale începute acum 15 ani pe acest stadion, trimiţînd mingea în vinclul porţii catalane, unde şi dacă ar fi fost trei Valdes tot n-ar fi avut nici o şansă. Că golul a plecat din greşeala lui Zambrotta, mare pentru nivelul unui campion mondial care ar fi trebuit să ştie că o minge recuperată nu se pasează în acea zonă, ci se degajează, nu mai interesează pe nimeni. În istorie va rămîne acest gol de vis, doar sîntem pe “Teatrul Viselor”, nu?
Au copiat turulAu urmat 20 de minute de Manchester United. Acea Manchester United considerată de mulţi cea mai bună echipă din lume. Finalul primei reprize şi cea de-a doua aproape complet s-au jucat cu Barcelona la cîrmă, dar atacînd previzibil, lent, fără ultima pasă care să pună în valoare clasa lui Messi ori Eto’o. Doar Deco, într-un fel omologul lui Scholes din partea catalană, încerca soluţii mai viabile decît eternele şerpuiri ale lui Messi.
Minutele treceau în folosul gazdelor, iar meciul părea să curgă în direcţia gîndită de Ferguson. Rijkaard a mutat cu Henry, un etern duşman al lui United ce trebuia titularizat fie şi din acest considerent, în locul lui Iniesta, mutare ciudată căci Xavi şi Eto’o erau mult mai dornici de a fi înlocuiţi.
A fost sau n-a fost?
Finalul a fost un asediu catalan, dar Manchester a rezistat. Cînd ai în spate un public ca acela de pe “Old Trafford” pare destul de simplu, nu-i aşa? Deşi, paradoxal, a făcut în faţa lui Manchester cele mai bune jocuri din acest sezon, acum, pentru Barcelona, urmează purgatoriul, căci sezonul e compromis, iar asta nu va rămîne fără urmări. Conform tradiţiei acestui club, cît de curînd va transpira în presă numele noului antrenor şi, eventual, ale unor noi achiziţii. Visele fanilor trebuie întreţinute, nu-i aşa?
United n-are astfel de probleme. Va merge în finală, ca să consfinţească supremaţia fotbalului englez în Europa.
Cît despre strategia lui Ferguson. A fost sau n-a fost?
A numit țara-model pentru România: „Nu trebuie copiat 100%, putem să adaptăm!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
