Articol de Cristian Geambașu - Publicat joi, 23 iulie 2015 00:00
Steaua a alergat mult şi a jucat puţin cu Trencin, scor 2-3. Rădoi are o calificare şi o jumătate de echipă
Aerul fierbinte e greu ca o plapumă. Şi ecoul. Ecoul tribunelor goale. Apoi liniştea care face stadionul şi mai mare decît este în realitate. Cîtă risipă de tehnologie pentru un strop de magie! Dar pînă la magie trebuie să joci fotbal. În fazele inferioare ale competiţiilor continentale. Acolo sîntem. Deci, Steaua- Trencin, meci din turul 2 preliminar al Ligii Campionilor. Cu porţile închise. Asta ca să coborîm cu picioarele pe gazon din înaltul răcoros al figurilor de stil.
Să nu zicem că nu ne-au spus!
La Zilina a fost 2-0 pentru Steaua. Cînd au sosit la Bucureşti, slovacii au ameninţat că dau două-trei goluri. I-am privit ca pe nişte băieţi picaţi de pe altă planetă. Urma o partidă liniştită, cum altfel? Totuşi, echipa Stelei trebuia cumva însăilată. Să facă act de prezenţă. Să păstreze rezultatul sau să forţeze altă victorie.
Altă variantă părea de neconceput. Iar Rădoi a ales. Toşca alături de Varela în centrul defensivei, cu susţinerea lui Papp şi a lui Guilherme pe benzi. E încă 0-0 cînd începem să ne punem întrebări. De ce nu Papp lîngă Varela?
De la Van Kessel citire
Da, avem un meci periculos. Şi un scor care dă frisoane. În minutul 21 se face 2-0 pentru Trencin, după golul lui Bero, şi privirile superioare pe care i le aruncaserăm lui Van Kessel la aeroport se transformă în căutături nedumerite. Băiatul ne-a zis că au venit să cîştige, l-am ignorat.
Slovacii combină rapid la marginea careului, desfac apărarea franjuri, franjuri a Stelei şi Wesley(13) dă prima lovitură porţii lui Cojocaru. 0-1. Varela nu este recuperat şi la primul contact cu adversarul cedează, Stanciu iese înaintea lui, accidentat şi el. Două schimbări irosite. Toşca nu este fundaş central şi lîngă un Varela într-un picior devine victimă sigură. Guilherme nu se ajută nici pe el, darămite să strîngă lîngă fundaşii centrali, iar Papp a prins o zi neagră. Şi cînd respinge, trimite în picioarele adversarului, şi cînd centrează, centrează la fel.
Apărarea e praf, dar atacul?
Este dezordine în jocul Stelei. Şi o panică uşor de detectat. Greu de spus în ce ordine. Ştiam că roş-albaştrii nu strălucesc în defensivă. Dar mijlocul, dar atacul? Acolo sînt valorile, jucătorii de clasă. Alex Chipciu, Nicuşor Stanciu, Adi Popa, Tade. Hamroun în locul lui Stanciu.
Slovacii continuă să alerge mai mult, sînt mai harnici, parcă şi un pic mai înalţi. Steaua rămîne cu nişte şuturi leşinate în cont, precum cel al lui Breeveld (50), Hamroun (55) şi cu încercarea de a pune stăpînire pe posesie. Trencin nu face pasul înapoi, însă nu mai are inspiraţia şi determinarea din primele 45 de minute.
Sulley, pe ei!
Golul lui Muniru (58) a venit din nimic. Specialiştii ne vor explica doct cum a fost posibil, cum şi-a creat el situaţia de a şuta cu sete, vom afla şi balistica execuţiei, dar adevărul este că Steaua a început să respire după un şut în egală măsură frumos şi norocos.
Un minut mai tîrziu, Hamroun a profitat de şocul cret în apărarea slovacilor şi a obţinut penaltyul. Tade a bătut prost, dar Semrinec a făcut tot ce a depins de el să bage mingea în poartă. Steaua joacă prost, însă nu este o echipă naivă care nu ştie să profite.
Wesley. Nu acela, dar Wesley
La 2-2, a început să bată uşor vîntul şi jocul Stelei s-a mai aerisit. S-a răcorit de-a dreptul la golul aceluiaşi Wesley, deşi slovacii rămăseseră în 10 după eliminarea lui Rundici. Este 3-2 pentru Trencin şi este greu de crezut că Muniru va mai prinde încă un şut care să salveze aparenţele.
Presupunînd că Partizan este ceva mai bună decît Trencin, nu este timp de sărbătoare. Este timpul ca unii oameni să-şi ia meseria în serios.
Muniru, primul gol în România!
Revenirea Stelei în returul cu Trencin, după o primă repriză horror, s-a produs după un gol formidabil marcat de Muniru, fotbalist transferat în această vară de la CFR. Reuşita de aseară a fost pentru mijlocaşul ghanez cea dintîi de cînd e în România, nu doar prima în tricoul Stelei. În doi ani şi jumătate la gruparea din Gruia, fratele mai mic al lui Muntari nu marcase niciodată, deşi jucase nu mai puţin de 56 de jocuri. Muniru, 22 de ani, a costat 350.000 de euro, plus TVA, şi a semnat cu Steaua pe o perioadă de 4 ani.
