Corespondență GSP din Kayseri » Fotbal şi pastramă: cum trăiesc cele 9 personaje din Liga 1 într-un mediu total diferit față de România + Ce l-a făcut pe Șumudică să lăcrimeze

34 sau 36 de grade. Nu contează diferenţa, pentru că temperatura se simte oricum ca de 40 plus. E un aer fiebinte şi uscat, de deşert. Mai ales în centru, în zona bazarului, Kayseri te înfierbântă şi mai tare. Pentru că respiri mai greu, atmosfera încinsă e încărcată cu mirosuri de toate felurile, respiraţia absoarbe din dogoarea impregnată cu condimente dulci-amare.

9 din Liga 1

Ai nevoie de apă des, altfel rişti să te ia ameţeala. Până și nasul lipit îți spune că ești pe cale să te deshidratezi. Poate ai vrea o bere rece? Greu de găsit! Alcool se serveşte pe terasele hotelurilor.

Nu în micile localuri cu mâncare de servit pe stradă, nici în restaurantele cu terase înflorate care îmbracă poalele muntelui Erciyes.

Kayseri nu e un oraş al petrecerilor. E o aşezare întinsă, a cărei largheţe surprinzătoare e mai uşor de observat noaptea, când casele şi hotelurile se întind cu lumini pe un spaţiu imens la baza muntelui. E un oraş al fotbalului şi al pastramei care degajă chimen în aer.

A fotbalului e toată ţara, de fapt. "Cam 80 la sută dintre turci sunt suporteri ai celor trei cluburi mari: Galatasaray, Fenerbahce, Beşiktaş", zice Beniamin Osman. Fost corespondent al Gazetei la Istanbul, el lucrează acum la Kayserispor ca translator al lui Şumudică şi al celorlalţi români din staff.

Antrenorul şi-a completat echipa cu ajutoare: secunzii Cristi Petre şi Gabi Mărgărit, preparatorul fizic Bărbulescu, antrenorul de portari Covaciu. Şi cu jucători din România: Lung, Săpunaru, Tiago Lopes, Boldrin.

Fotbalişti-eroi

Românii, portughezul Tiago şi brazilianul Boldrin au devenit instant personaje în orașul un pic mai mic şi mult mai liniştit decât Bucureştiul.

Locuitorii din Kayseri fac parte din statistica potrivit căreia 80 la sută ţin cu cluburile mari din Istanbul. Inclusiv patronul Erol Bedir e fan al lui Beşiktaş, fost membru în Consiliul de Administraţie al "vulturilor".

"Ţineţi cu Beşiktaş pentru că e cea mai bună din Turcia acum!". "Nuuu! În Turcia nu aşa stau lucrurile, poate aşa gândiţi voi în România! Aici ai o echipă favorită indiferent de situaţia ei la un moment dat".

Bașkan Erol Bedir asigură că simpatia lui nu afectează în niciun fel disputele din campionat: "În competiţia asta ţin cu Kayserispor, clubul meu". Localnicii se împart la fel ca patronul, susţin şi echipa pe care o antrenează Şumudică, și o superforță din capitală. Orgoliu local amestecat cu pasiunea moştenită sau dobândită în copilărie.

La meciurile de acasă ale roş-galbenilor vin minimum 10.000 de oameni. Lumea caută eroi. La aterizarea lui Asamoah Gyan pe micul aeroport din Kayseri au apărut 500 de suporteri cu scandări, cu torţe şi cu petarde. Golgeterul istoriei Ghanei nu prea e folosit de Şumudică, însă galeria i-a creat deja un cântec, ca unei legende a clubului. Nicio rezervă dintr-un campionat normal nu jonglează înaintea meciurilor sau în pauze pe un cântec dedicat.

"Şumudica!"

Aerul cald din centru vântură aroma condimentelor din pastramă şi mirosul de peşte de toate felurile şi de fructe de mare expuse la stradă, pe paturi de gheaţă. Peştii sunt aduşi din en-gros-uri din Ankara, însă par pescuiţi acum, atât de bine arată. Vânzătorii frig fileuri de levrek şi de somon pe care le ascund în pâini mici.

Aerul e suportat şi de patiseri cu baclava, cu prăjituri-sandvici din care cad bucăţi de fistic. Şi cu plăcinte cu brânză boregi. "Două!". Întindem o bancnotă de 50 de lire, fiindcă nu se ştie cât costă şi aproape nimeni nu vorbește o boabă de engleză.
Fata de la casă nu apucă să numere restul, că apare un tip care-i smulge banii din mână. "No! Romanian journalist! Şumudica friend!".

Omul e ziarist şi el şi a reţinut de la stadion că suntem jurnalişti români. Insistă atât de tare să plătească el, că se enervează şi-i mai smuceşte o dată banii vânzătoarei care nu mai pricepe nimic, trebuie să calculeze restul sau nu?

Şumudică n-a venit în Turcia cu CV-ul aurit al lui Gyan, el e testat zi de zi. Până acum i-a câştigat pe turci cu rezultatele neaşteptat de bune ale lui Kayserispor şi cu prestaţiile actoriceşti din momentele mediatizate. La prezentarea lotului a îngenuncheat şi a sărutat terenul de pe "Kadir Has". Încântaţi, suporterii au înroşit tribunele cu torţe.

Idoli şi fani

În lot mai sunt vedete, în afara lui Gyan. Kucher s-a săturat de trofee la Şahtior, Silvestre Varela e un internaţional portughez fost la Porto şi la Parma. Umut Bulut a jucat cu Galatasaray în Champions League, Deniz Turuc e convocat în "naţionala" Turciei.

Şumi îi mai lasă pe străini să zboare în ţările lor, pe turci să meargă la moschee. Muezinii cheamă la rugăciune de cinci ori pe zi. "Fac patru ore până la Lisabona", calculează Tiago Lopes, un fundaş pe care CFR l-a scos pe piaţă.

Șumudică a avut familia în Kayseri pentru câteva zile. Soția, fata Sara și băiatul Marius au plecat luni. Înainte să-i conducă la aeroport au mai petrecut o oră pe terasa hotelului Radisson Blu, în care e cazat antrenorul.

În ultimele minute ale vizitei, personajului dur, gata să se certe cu oricine pe teren și în conferințele de presă, i-au dat lacrimile. "Uite, așa a fost toată viața mea, numai pe drum. Mi-am văzut copiii direct mari. Pe Marius l-am luat în Madeira când jucam la Maritimo și rupea gardul să vină după mine când îl lăsam la școală". "Da, dar e parte din job, nu?". "Este, da...Dar momentele astea sunt cele mai grele. Pleacă ai mei și rămân singur".

Profesioniști de toate felurile

În antrenamente, echipa e mai serioasă decât sunt formaţiile româneşti în mod obişnuit. Străinii nu profită de nume şi de averi ca să fenteze pregătirea, programul. "Se vede că sunt profesionişti, nu trebuie dusă muncă de lămurire cu nimeni, sunt uşor de antrenat!", au constatat românii pe care i-a adus Şumudică în staff.

Timpul liber şi-l petrec în Cappadocia, aflată la 50 de kilometri, zona cu stânci-minune care convinge turiştii să aterizeze în Kayseri, sau în restaurantele de pe muntele Erciyes, de unde seara oraşul luminat în galben şi roşu arată exagerat de întins. Ori în centru.

Vânzătorii de pastramă, de textile şi de peşte se transformă în fiecare weekend în suporteri cu torţe şi fără răbdare. Şi pe stadion miroase a chimen! Şi în pernele din hotel se simte aroma dulce-amăruie din tot Kayseri.

1,5 milioanede locuitori are Kayseri, cu 200.000 mai puțini decât populația din București

"Pentru mine e perfect orașul, e liniștit. Nu vreau agitație, nu vreau alcool, îmi petrec timpul liber acasă sau în Cappadocia, care e spectaculoasă. Și la grădina zoologică"Silviu Lung, portar Kayserispor