Articol de Eduard Apostol - Publicat duminica, 13 ianuarie 2019 09:00
Daniel Tudor, 44 de ani, este singurul antrenor român din prima ligă din Rusia și lucrează cu portarii la cel mai important club de acolo, la Spartak Moscova, povestind cum îi este viața în patria lui Vladimir Putin
Este singurul antrenor român, fie el și secund, care lucrează la nivelul primei ligi din Rusia, una dintre cele mai puternice și mai bogate de pe mapamond. Iar din noiembrie 2018 este la Narodnaia Komanda, "Echipa Poporului", cum este denumită Spartak Moscova.
Daniel Tudor (44 de ani) a prins un tren, „Transsiberian”, cum mai glumește, și nu s-a mai dat jos din el. Se poate lăuda că a intrat în al 6-lea an pe care-l petrece printre ruși, fiind la a cincea echipă acolo. Iar calitățile personale, instruirea și devotamentul arătat antrenorului Oleg Kononov face ca Dani Tudor să fie membru al staff-ului acestuia și la Spartak, după experiențele de la Kuban, FK Krasnodar, Ahmat Groznâi și Arsenal Tula.
De fapt, românul e singurul care a rezistat în echipă cu Kononov, un tehnician la modă în țara lui Vladimir Putin. De la venirea noii echipe tehnice, Spartak a urcat de pe 9 pe 4, este la 6 puncte de liderul Zenit și mai sunt 13 etape de jucat.
- Daniel, cum reușești să faci performanță în Rusia?
- Mă simt foarte bine și împlinit în al șaselea sezon pe care îl petrec în Rusia. Cred că ăsta e secretul, deşi îmi e dor familie și de țară. Sunt într-un campionat foarte puternic, mă simt nu bine, ci foarte bine! Am avut ocazii de a merge și-n altă parte, dar de ce aș pleca de la un nivel high class cum este Rusia?! Mă simt ca acasă aici.
- Cum te descurci cu limba rusă după atâția ani?
- O vorbesc în proporție de 70 la sută. E grea gramatical, dar mă descurc și-n fotbal, și-n viața de zi cu zi. Nu sunt eu Dostoievski sau Pușkin, probabil fac multe greșeli, însă mă fac înțeles. E greu de scris, numai că eu nu abuzez de creion, importantă e comunicarea.
"Nu există timp liber"
- La a câta experiență ești cu Oleg Kononov?
- Suntem la a patra echipă. Nivelul de încredere e la cea mai înaltă cotă. Ne-am cunoscut la Krasnodar, a câștigat acolo locul 3, medalia de bronz, în Rusia. Pune accent pe atac, iubește mult fotbalul jucat de Barcelona, e un adept al acestui stil, care pornește totul de la portar. În filosofia lui, cel din poartă e primul atacant, totul pleacă de acolo.
- Spartak Moscova e altceva față de ceea ce ai lucrat până acum?
- Chiar e high class. Ca ideologie în primul rând. Vorbim de cea mai importantă echipă din Rusia. Am fost mereu sub presiune, dar acum sunt la cel mai mare club din țara asta, e visul oricărui fotbalist de aici. În fotbal, e presiune oriunde. Rusia are al cincilea campionat din lume ca nivel, e clar că așteptările și cererile sunt mai mari decât în România, de exemplu.
- Cum e capitala?
- Moscova este un oraș foarte mare, foarte frumos, logic, este impresionant. Nu prea am avut timp s-o văd, doar Piața Roșie și cam atât. Iar asta înainte să încep munca la Spartak, fiindcă din octombrie și până acum știu doar drumul de acasă către baza de antrenament și către stadion. Nu am timp liber și nu am plecat departe de familie ca să mă distrez. Nu există prea mult timp liber în fotbal, iar cu cât ești la un nivel mai ridicat, cu atât nu-ți acordă nimeni timp de relaxare. Eu sunt conștient și fac sacrificii pentru mine, pentru carieră, mă instruiesc cât de mult pot, iar timp liber am de la club, ca fiecare angajat.
- E mai aglomerată decât Bucureștiul?
- Cam pe acolo. Doar că acolo sunt și bulevarde sau nu știu cum să le numesc și cu 6 sau 8 benzi.
- Ce-ți place la ruși?
- Încrederea și respectul pe care mi l-au oferit mereu. Și nu doar mie, ci tuturor celor care lucrează pentru ei, ruși sau de altă nație.
"N-am ținut să-i văd niciodată menajeria lui Kadârov"
- Ai avut vreodată vreo problemă pentru că eşti român?
- Nu m-am simțit niciodată dat la o parte, chiar n-am avut vreodată vreo problemă.
- Dar cum a fost să lucrezi la Groznâi, în Cecenia?
- Groznâi e un oraș foarte curat, foarte sigur, ceea ce a făcut Kadârov acolo este incredibil.
- Ai văzut vreodată animalele lui de pradă, din custodie?
- Eu nu i-am văzut menajeria și nici nu am căutat vreodată să o văd.
- Cât de mult este dezvoltată Rusia?
- E o țară uriașă, asta te lovește în primul rând. Poți să mergi câteva zile cu mașina și tot nu-i dai de capăt. Eu pe unde am fost nu am văzut diferențe între Rusia și Occident.
"Nu merge să păcălești viața"
- E o țară scumpă?
- Depinde. Ieftină nu e. Depinde de ceea ce vrei să faci, să cumperi, ca la noi, ca peste tot.
- Ți s-a ivit ocazia de a reveni în fotbalul românesc?
- Am fost o jumătate de an, în 2018, la Dinamo, dar așteptam un semn ca Oleg să revină în circuit. Am avut ocazia de a mă întoarce la CFR Cluj, dar am preferat să rămân în Rusia. Mai lucrasem la CFR, însă am condiții prea bune aici ca să-mi doresc să vin înapoi în România.
- De ce sunt puțini români care reușesc la ruși?
- Sunt puțini români care reușesc afară. Și, totodată, sunt puțini străini care reușesc în Rusia. Vorbim de unul dintre cele mai tari campionate din lume, nu e ușor să răzbești. Trebuie să ai valoare mare. Nu merge să păcălești viața. Nu poți juca oriunde.
"Nicio echipă din România n-ar fi una de top în Rusia"
- Cum se vede campionatul intern din Rusia?
- Mai urmăresc meciurile importante din România. Dacă Spartak ar câștiga Liga 1? (râde) Liniștit, fără nicio emoție! Nu cred că vreo echipă din țară ar rezista la un nivel de top în Rusia, să fim realiști.
- Se pot compara patronii din Rusia cu cei din România?
- Nu știu ce să răspund, n-am cunoscut mulți patroni în țară. În Rusia, culmea!, sunt mai respectuoși, cu toate că au averi mult mai mari decât ai noștri. Îți respectă munca și pe tine, ca om. N-am întâlnit cazuri să se bage peste antrenori și-am fost și eu la câteva echipe. Normal, există un dialog cu cei din staff-ul tehnic. Eu am păstrat relații bune cu patronul de la Krasnodar, de exemplu, de un respect uman și de o calitate superioară.
"Păcat de suporterii lui Dinamo"
- Cine crezi că va câștiga campionatul în România?
- Cred că CFR Cluj, clar mi-aș dori asta! Rămâne o echipă apropiată sufletului meu.
- Te mai consideri dinamovist după atâția ani?
- Am crescut la Dinamo, am câștigat o Cupă cu "câinii", apoi am ieșit campion cu Unirea Urziceni chiar în dauna lor. Am luat titlul cu CFR Cluj, ca antrenor secund. Mda, ce să zic, o respect foarte mult pe Dinamo, mai ales pe suporteri, care sunt cei mai frumoși din România. E vorba de respect față de club, atât.
- De ce Dinamo a ajuns unde a ajuns?
- Problema este că nu există o direcție clară în privința antrenorilor, a jucătorilor, a proiectelor. Se schimbă lucrurile mereu, nu există ceva de durată. Păcat, fiindcă vă spun sincer că Dinamo are o bază extraordinară, nu e nicio glumă! Condițiile sunt foarte bune, salariile sunt plătite la timp, chiar dacă unii zic că sunt mici, deși nu sunt. Se greșește la nivel de club, la mentalitate. Păcat de Dinamo că-și bate joc de propriul destin și de timp!
- Se vede luminița de la capătul tunelului?
- Mi-aș dori să ajungă Dinamo sus cât mai curând, dar nu se vede nimic în viitorul apropiat. Trebuie multă organizare acolo. Păcat de suporteri, clubul bate pasul pe loc și înapoi. Mi-e să nu piardă și fanii pe care-i mai are! Eu zic că strict la nivel de fidelitate, Dinamo are cei mai mulți suporteri din România. Dar aceștia nu mai vor să vină la stadion sau le e lehamite, fiindcă nu se vede decât negru sau gri înainte.
- Mai pătimești pentru vreo echipă sau ai ceva contra rivalului de-o viață?
- Nu mi-este indiferent, când joacă Dinamo sau CFR Cluj contra Stelei, țin cu cele două formații. Normal că nu vreau să bată Steaua. Când joacă Dinamo contra ardelenilor, prefer să se termine egal, rămân echipele mele de suflet.
- Cum ați câștigat campionatul cu Unirea Urziceni în 2009 în detrimentul lui Dinamo?
- Erau mai multe echipe puternice. Jocuri de culise? Habar n-am, mă depășesc lucrurile astea. Nu știu cine ce a acuzat. Noi am câștigat meciurile cu echipele mici, iar în derby-uri n-am pierdut. Plus că eram un grup unit, vorbeam cu toții aceeași limbă. Alții, cum era și cazul lui Dinamo, erau dezbinați.
"Aș fi jucat pentru maghiari"
- Cum a fost în Ungaria, la Videoton?
- Acolo, fotbalistic, m-am simțit cel mai bine. Am câștigat Cupa Ungariei, eram iubit de fani, era o relație de dragoste totală. Cred că dacă mai rămâneam și nu mă întorceam în România, la Arad, la UTA, cred că luam și cetățenia maghiară.
- Ai fi jucat pentru naționala ungară?
- Cu plăcere, de ce nu? Eram apreciat. Eu sunt patriot, dar în fotbal e altceva. Aș fi jucat pentru niște oameni și în numele unora care mă apreciau. Ți-am zis, dacă nu mă întorceam în fotbalul intern, aș fi jucat pentru maghiari. Dar s-a întâmplat să plec la UTA și a picat varianta.
"Am fost pe banii mei să fac cursuri și să iau lecții la antrenamentele lui Real Madrid, Juventus, Roma, Fiorentina, Watford, m-am ajutat de românii pe care-i cunosc sau de străini cu care m-am împrietenit la alte evenimente la care am avut ce învăța"
Daniel Tudor"Moscova e un oraș super. Mi-ar plăcea să am timp să văd Petersburgul, care are o istorie aparte. Eu m-am simțit bine și în cei trei ani și jumătate la Krasnodar, mai ales că aveam marea aproape, iar clima era ca la noi"
Daniel Tudor"La jocul cu Rapid Viena din Europa au fost minus 15 grade Celsius, dar pot fi temperaturi și de minus 20, minus 25 de grade Celsius, doar că atunci se amână partidele. Îți sar ochii pe frigul ăla!"
Daniel Tudor"Cuvântul meu preferat în limba rusă e "davai", "hai!" adică. Limba rusă o stăpânesc în proporție de 70 la sută"
Daniel Tudor"Pe Dan Petrescu l-am avut antrenor la Urziceni, am luat titlul, am fost în grupele Champions League cu el. Ultimul an și jumătate din cariera mea de fotbalist a fost alături de el. Un model de profesionalism, de cum trăia pentru fotbal. Am luat decizia de a deveni și eu antrenor cu el ca exemplu"
Daniel Tudor"Daniel a fost cu mine la toate cluburile rusești. El îndeplinește un criteriu important pentru mine: se străduiește permanent să învețe și să progreseze, nu se oprește, se dezvoltă. Personalul meu cunoaște limbi străine, ceea ce mă face să lucrez mai ușor cu jucătorii străini"
Oleg Kononov, antrenor principal Spartak Moscova
3fotbaliști români joacă în prima ligă din Rusia: Paul Anton (Krâlia Sovetov), Ionuț Nedelcearu (Ufa) și Eric Bicfalvi (Ural)
32de campionate interne (record), plus 13 Cupe ale URSS/Rusia și o Supercupă are Spartak în Rusia
Momente remarcabile în cariera de fotbalist a lui Daniel Tudor:
- A câștigat Cupa României în tricoul lui Dinamo în 2003, 1-0 cu FC Național în finală, a fost MVP-ul partidei, cu parade extraordinare. La vremea aceea, conducea o Dacie 1310. "Cu ea ajung tot unde mă duce și un Mercedes", declara amuzat portarul, care acum chiar conduce o mașină produsă de nemți.
- A jucat între 2003 și 2006 pentru Videoton, actuala MOL Vidi, iar ungurii l-au poreclit "Pantera Roz". Maghiarii au studiat la un moment dat varianta să-i ofere cetățenie și să-l aducă la națională, dar, neplătit, Tudor a ales să treacă la UTA.
- Campion în 2009 cu Unirea Urziceni, a jucat la 35 de ani în grupele Champions League și-a avut o prestație entuziasmantă pe Ibrox Park la victoria 4-1 cu Glasgow Rangers, unde a parat și-un penalty.
