EXCLUSIV Din Polonia, Sergiu Hanca explică diferențele față de Liga 1: „Fotbalul românesc te păcălește” » Ce șoc a trăit la primul meci

Chipul unui fotbalist român răsare la peste 1.000 de kilometri distanță de București, în Cracovia, pe bulevardul care poartă numele mareșalului francez Ferdinand Foch. 

Portretul lui Sergiu Hanca, pătrarul Cracoviei, e la loc de cinste acolo, pe fațada stadionului din orașul polonez de 700.000 locuitori. Și asta pentru că românul e căpitan al celui mai longeviv club din istoria țării, fondat în 1906.

ALEGERI FRF

Răzvan Burleanu a marcat cu poarta goală » Ales în unanimitate pentru al 3-lea mandat la FRF: 272 de voturi pentru, zero împotrivă, zero abțineri!

Ne întâlnim cu el la o cofetărie din preajma Vistulei și ne explică ce înseamnă să fii căpitan în Polonia.  „Înaintea unui meci a murit verișorul unui coleg. Accident de mașină. Era și cel mai bun prieten al lui. El n-a vrut să plece la înmormântare, a rămas cu echipa. 

De obicei, înainte de meci țin un speech. Și le-am zis băieților: «Dacă lui i-a murit cineva din familie și n-a plecat, asta doar ca să joace un meci de fotbal, își dorește să câștigăm». Eu, poate, dacă eram în situația lui, nu puteam să joc. Și chiar am jucat pentru el toți. A jucat titular, a jucat superbine, am fost în meciul ăla mai câini ca niciodată și am câștigat”.

Cum s-a adaptat Sergiu Hanca în Polonia

- Sergiu, vorbești bine deja polonă. Ești de patru ani aici.
- La început, când am venit, mi se părea imposibilă, nu înțelegeam nimic. Acum o înțeleg perfect și vorbesc 70%. Cum se vorbește polona aici se vorbește total diferit la 100 de kilometri de aici. 

Și să știi că sunt foarte naționaliști. Când am intrat prima oară în vestiar, ca străin, se uitau urât. Noroc că era Râpă aici și mi-a zis asta. N-am fost niciodată un tip conflictual, dar mi-am zis că n-o să mă simt bine la cum se uitau. Dar odată ce le arăți respect și se simt respectați îți dau înapoi înzecit. 

- Problema românului e adaptarea. La tine cum a fost?
- Când am venit în cantonament, totul era bine și frumos. Apoi, când a început meciul, în minutul 10 am vrut să cer schimbare. Ce ritm, ce diferență față de România! La Dinamo eram obișnuit din sezoanele precedente să dominăm, mai ales cu echipele mai slab cotate. 

Aici nu mai conta că ești pe locul 1, 2, toate echipele bagă material, primele 7 luni au fost foarte grele. Pe fizic mult, pe alergare. Dacă într-un meci din 10 jucători 2 sunt nu obosiți, deconectați, ai pierdut. 100%. Și am o poveste cu Ghiță, care a venit de la Viitorul. Ei sunt învățați acolo de mici să iasă în pase din apărare. După primul meci mi-a zis că e mult mai greu aici. Dar progresezi și crești. L-a băgat în primele meciuri, dar diferență mare de pregătire, de antrenamente, de intensitate, la meciuri nu mai zic. 

- Cum observă diferența?
- Ghiță era considerat printre cei mai buni fundași din România, Riva (n.r. - Rivaldinho) e și el aici, a dat 11 goluri la Viitorul. Și-au dat seama că e diferit de cum văd ei fotbalul. 

Lui Ghiță i-am zis că până deschizi, preiei, sunt deja doi pe tine. Așa au fost crescuți de mici. În haită. Să vrei mai mult, mai mult, mai mult. Știu de când eram la Dinamo, era dezastru când jucam cu polonezi prin cantonamente. Să ținem noi ritmul, nicio șansă. Doar să-i prindem pe contraatac. Și asta se vede și la nivel de națională. Ei îl au pe Lewandowski, noi nu îl avem.

Fanii de la Cracovia s-au distanțat puțin de echipă. Înainte erau foarte mulți huligani, să zicem, au fost arestați. Apoi n-au mai venit ultrașii, nucleul, vin mai mult oamenii simpli. La meciurile importante mai vin.

– Sergiu Hanca

Sergiu Hanca: „România e un campionat care te păcălește”

- De ce nu avem?
- România e un campionat care te păcălește. Când eram de la Dinamo, cel mai bun din echipă, din țară… M-am păcălit. Și nu doar eu. Toți jucătorii tineri. Dau patru goluri, gata, vreau să mă transfer. Așa e-n România. Chiar dacă zici, în subconștientul tău, că mai vreau să stau, să joc, tot la străinătate ți-e gândul. Aici, în Polonia, dacă dau patru, zice tânărul păi hai că mai pot să dau patru. 

- Sigur ai un exemplu concret.
- Uite, cea mai tare fază mi s-a întâmplat când am jucat cu Lech Poznan. Eu sunt colecționar de tricouri, nu am probleme de la cine iau, de la cel mai slab cotat la cel mai bun. Jucam mijlocaș stânga, iar fundaș dreapta de la ei era un copil, Robert Gumny, convocat prin națională. I-am propus schimbul, a fost de acord. S-a terminat meciul, m-am dus la ședința de după meci, bătuserăm, ne-am bucurat vreo 10 minute, ies pe culoar unde e zona comună și el tot nu ieșea. Am văzut un masor de la ei și l-am rugat să îi zică lui Gumny să vină pentru schimb. A intrat masorul, a ieșit, a plecat… 

Am crezut că n-a înțeles. După alte 5 minute îi zic iar. Atunci mi-a spus că băiatul n-a uitat, dar mai are 10 minute să termine bicicleta. După fiecare meci face bicicletă să scoată acidul lactic. Copil de 20 de ani! A fost accidentat apoi, a revenit, a jucat 4 meciuri și a ajuns la Augsburg. Nu există termeni de comparație pentru că nu ai ce să compari. 

- Tradițional, câți juniori promovează polonezii pe an?
- E mentalitatea cluburilor. Ei scot mereu doi tineri pe sezon și chiar dacă nu pleacă într-un an, pleacă în următorul. Uite, rămân la Lech Poznan. Acum doi ani l-au dat pe Moder la Brighton. 10 milioane de euro. Nici nu stau și cer 100 de milioane, 200 de milioane să blocheze progresul jucătorului. 5 milioane, du-te! 10 milioane, du-te! 

Înainte, când jucam cu Wisla, își dădeau întâlnire în parcul care desparte stadioanele. Și înainte, și după. Se băteau cu macete, nu doar cu doi pumni și filmat. Acum i-au cumințit autoritățile. La ultimele derby-uri nu au jucat cu fani la noi și nici noi la ei.

– Sergiu Hanca

Sergiu Hanca: „Sunt sunat și sunt întrebat de români”

- Calitatea lor?
- Sunt și bine pregătiți fizic. Dacă iei un copil în Polonia și dai în el, te doare. Când contrezi un român, o să cadă, îți dau în scris. Stăteam și vorbeam cu antrenorii mei de mental coach și-mi ziceau că primul meu obiectiv e să mă integrez și să nu mă întorc în țară. Zi bună, zi proastă, ziceam că ăsta e obiectivul meu și mă țin de el. După o perioadă mă purtam ca un polonez. Apoi am avut o echipă bună, îi băteam pe toți. 

Dacă nu venea pandemia luam titlul. Au fost problemele clasice, salariale, unii jucători au acceptat reducerile, alții nu, s-a stricat involuntar atmosfera. Se creează tensiune. Ne-am îndepărtat de titlu, dar am rămas setați pe Cupă. Și am luat-o. Antrenorul a văzut asta, a văzut că nu sunt Sergiu Hanca, adus pe o sumă modică de la Dinamo. Ca mine puteau veni mulți. 

După ce a plecat Janusz Gol la Dinamo, antrenorul m-a chemat și mi-a zis că mă pune pe mine. A fost momentul în care am simțit că am reușit, am dovedit ceva. Cred că și ăsta a fost un motiv pentru care după au venit din ce în ce mai mulți români. Țâru, Sorescu, Racovițan. Sunt sunat de la alte cluburi și sunt întrebat de români.

- Sfatul lui Hanca pentru cei ce pleacă afară? În special cei care stau două meciuri și se întorc.
- Problema românului e că atunci când nu joacă, are cineva ceva cu el. Ba că antrenorul nu îl place, ba că secundul, ba că terenul e prost, ba că plouă, ba că e soare. Când suntem undeva și trebuie să ne arătăm valoarea și dăm greș, există un motiv. Nu putem să ridicăm mâna și să zicem, băi, n-am fost ce trebuie. Suntem mult mai talentați fotbalistic decât cehii, slovacii, Hagi nu zicea rău că avem fotbal în sânge. Doar că totul pleacă de la cap. Scuzele nu mai au nicio valoare azi. 

Câți jucători sunt acum în Ucraina care au rămas fără un loc de muncă? Cu siguranță că sunt, unii dintre ei mai valoroși decât unii din campionatul României sau Poloniei. La noi a venit Konoplianka, jucător de Europa League, Sevilla, Schalke. Și uite, e pe post cu mine. Până acum n-a jucat în fața mea. Poate va juca, poate voi juca eu altă poziție. Cât timp îmi fac treaba pe poziția mea, antrenorul va găsi o soluție pentru ambii.

Sergiu Hanca: „Edward Iordănescu are probabil un plan la naționala României”

- Nu ți se pare că e cam ignorat campionatul Poloniei?
- Este ignorat și nu înțeleg de ce. Am senzația asta că nu e văzut ca un campionat bun. Dacă te uiți ce jucători trecuți de 32-33 ani vin aici… E Podolski la Gornik Zabrze, campion mondial, le rupe mănușile portarilor. E Błaszczykowski la Wisla… 

A venit Boruc la Legia, Konoplianka la noi. Chiar mi-aș dori să dea Ekstraklasa televiziunile de sport din România. Suntem 6 români, plus Rivaldinho, Rondon, Nascimento, Jo Santos. Iar stadioanele sunt pline. Și noi. Dacă zic aici că fac stadionul într-un an, îl fac în 11 luni, să fie gata pentru inaugurare. Legia juca cu stadionul plin când era pe ultimul loc.

- Următoarea întrebare vine natural, nu te-a surprins, atunci, că n-ați fost luați la națională?
- Nu mă mai surprinde nimic, sincer. Chiar credeam că voi fi convocat. Statistic, meciuri - minute - reușite, stau mai bune decât alții. Dar încerc să văd și prin ochii antrenorului, îl cunosc pe Edi Iordănescu, el mă știe pe mine, văd din altă perspectivă - vreau să fiu și eu antrenor - probabil vrea să încerce și alți fotbaliști. Probabil are un plan. M-a deranjat, dar am acceptat. Sunt suficient de matur să iau părțile pozitive din orice și să merg mai departe. 

- Ești țintit pe antrenorat.
- Da, sunt hotărât să fiu foarte bine pregătit, să fac cursurile, e o conjunctură să fii direct „principal". Aș vrea foarte mult să învăț de la niște antrenori. Plus că am învățat de la toți. Am început cu Reghecampf, direct cu armata. M-a terorizat, dar m-a călit. Eram tânăr și el considera că trebuie să muncesc de 100 de ori mai mult decât cei experimentați. Mă întreba ce faci, poți să joci? Dacă ziceam că sunt obosit, zicea că nu vreau să joc. Și nu mă băga. Dar m-a ajutat foarte mult. Mi-a prins bine. 

Mi-am pus obiective realiste. Și le-am îndeplinit. Sigur, mi-am dorit să ajung la Dortmund. Dar mă gândeam, uite, am debutat la 23 ani, Bellingham la 16. În rest, celelalte obiective le-am îndeplinit.

 – Sergiu Hanca

Oferte pentru Hanca: Ligue 1 și Portugalia

- Ai vrut vreodată să pleci de aici?
- În 2025 mi se termină contractul. În 2020, când mi-am prelungit, am avut o ofertă din Franța, din Ligue 1, în momentul ăla a venit Cracovia și mi-a zis „Ce vrei?”. „Uite ce-mi oferă financiar cei din Franța”. Nu mă gândeam că îmi pot da și ei. Dar mi-au dat.  Mi-au zis că-s căpitanul echipei, că mă respectă,  avem un proiect, construim în jurul tău. 

Am rămas surprins că am negociat două minute, adică am cerut ceva și mi s-a dat, și în același timp am stat și m-am gândit: sunt într-un loc în care sunt iubit, respectat, fanii mă iubesc, conducerea îmi oferă tot ce vreau, antrenorii îmi oferă sprijin. 

De ce aș schimba lucrurile astea pentru un campionat mai puternic, însă în care aș merge pe teren necunoscut, aș lua totul de la zero? OK, aveam și o vârstă, nu-mi permiteam un experiment. Și am rămas aici. Mereu au fost discuții. Ieri m-a sunat un agent despre un interes real din Portugalia. Am trecut de perioada aia în care mă gândeam că gata, transfer, îmi fac bagajul.

- Te-ai și atașat de Polonia.
- M-am atașat de tot. Este superb să trăiești în Cracovia. Grădinița e la un minut, apoi îl duc la antrenamente la fotbal când vrea el. Au primit echipament. El a vrut, tati joacă la Cracovia, vreau și eu la Cracovia. Fetița e mai mică, o dăm și pe ea în toamnă la grădiniță. 

Totul e OK. Singurul minus, uneori, este vremea. Sunt și zile mai înnorate, se simte atmosfera asta apăsătoare, de apropiere de Auschwitz. Am fost și acolo și m-a mișcat cu adevărat. Am fost cu un prieten care știa tot, pasionat de istorie. M-a marcat.

- Cracovia?
- Orașul e superb, e aerisit, foarte organizat. Străzile nu sunt foarte late, au o bandă, maximum două de mers. Nu se bagă nimeni pe banda de stânga și apoi dintr-odată virează pe aia din dreapta. Lumea respectă regulile. Au adoptat stilul nemțesc. 

Au avut de câștigat și în fotbal. Și antrenorii pleacă foarte bine. Antrenorul de la Pogon înțeleg că pleacă la Schalke. Nu știu dacă pleacă vreun antrenor român la Schalke. Cu tot respectul pentru toți. Ar putea, sunt mulți de valoare, dar nu suntem văzuți atât de bine. De-asta am avut obiectivul să schimb percepția despre români.

- Ce percepție au polonezii despre români?
- Leneși. Adevărul e că la glume și caterincă suntem campioni mondiali de departe. Avem niște talente incredibile. Din fericire, unii au început să mai reușească. Răzvan Marin, Ianis Hagi. Dar alții, nu înțeleg. Deși au toate motivele să progreseze. 

Condiții la echipe de club, convocări, bani, faimă. Au tot. Acum, la mine e tardiv. Eu am debutat în Liga 1 la 23 de ani. Dar dacă eu eram convocat la 24 ani la națională, sunt cel mai bun exemplu. Uite, Nistor la fel. Ambiția face orice. Trebuie să vrei. Că talent avem toți în ceva. Dacă am putut noi fără juniorat, ce să zicem de alții?

119 meciuri şi 17 goluria adunat Hanca în Liga 1 la Tg. Mureş şi Dinamo

M-aș vedea trăind aici și după retragere, dar ocazional. Nici în România n-aș vrea să ne întoarcem. Vrem să ne stabilim într-un loc mai călduros.

– Sergiu Hanca

98 de meciurişi 18 goluri a strâns Hanca în cele 4 sezoane jucate pentru MKS Cracovia

Cum a evoluat cota lui Hanca în cariera sa

* sumele sunt exprimate în milioane de euro

Meciurile lui Hanca la echipa naţională

Sunt în prezent, trăiesc în prezent, dar o fac și pentru viitor. Trebuie să fim ca în Casa de Papel, pregătiți pentru orice scenariu.

 – Sergiu Hanca

VIDEO De ce nu reușesc jucătorii români în străinătate? Sergiu Radu: „Ne place să fugim acasă când dăm de greu!”

Citește și: 

Răzvan Burleanu a marcat cu poarta goală » Ales în unanimitate pentru al 3-lea mandat la FRF: 272 de voturi pentru, zero împotrivă, zero abțineri!

Sabău știe singura modalitate prin care Dinamo se poate salva: „Dacă toți își dau cu părerea, nu va ieși nimic bun”