)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat vineri, 14 august 2026, 22:31 / Actualizat vineri, 14 august 2026 22:31
Câștigând pentru a treia oară consecutiv titlurile continentale în probele de 100 și 200 metri, David Popovici a realizat o performanță fără egal. Chiar a scris istorie. Mi-e teamă că folosim prea des această expresie și am cam golit-o, dar nu și de data asta. Deoarece, adjudecându-și „tripla” respectivă, ceea ce nu a mai reușit nimeni înaintea lui, David a intrat în galeria „nemuritorilor” înotului.
Nu-s vreun specialist în materie, dar nu cred că exagerez plasându-l pe campionul nostru alături de nume legendare ale înotului. Gen Weissmüller, Popov, Thorpe, Spitz ori Phelps. Iar în clasamentul meu sentimental, dacă-mi permiteți, lângă Nadia Comăneci, Iolanda Balaș și Ilie Năstase.
Totul într-un moment în care pe ecranele televizoarelor din întreaga lume se poate citi „Romania’s superstar swimmer David Popovici makes history”.
Recunosc că n-am autoritatea de a mă pronunța asupra calităților excepționale ale lui David. Ca atare, o să-l las să se refere la ele pe rusul Alexandr Popov, de la Popov la Popovici!, cel care n-a ieșit din bazin înainte de a cuceri, vă rog să fiți atenți!, 4 medalii olimpice, 6 mondiale și 21 europene de aur.
Când David abia începea să lege succesele, Popov a văzut în el „un campion unic”. Adăugând că „până la Popovici n-a existat o asemenea accelerare în sportul nostru. E o furie căreia nu-i rezistă nimeni”.
La fel au stat lucrurile și la CE de la Paris, unde David și-a depășit cu stil toți adversarii. Nu vă mai spun, căci știți cu siguranță, câtă muncă și câtă concentrare se află în spatele izbânzilor lui nepereche. A devenit un loc comun să ne raportăm la ele, o banalitate. De aceea poate că nici nu ne mai impresionează foarte tare. Ne-am obișnuit cu ele într-atât încât victoriile lui David parcă ne aparțin și nouă. Nu doar staffului și familiei lui, cărora li se cuvine, firește, o adâncă reverență.
Și mai impresionează ceva la David Popovici, oare numai pe mine, să fiu eu mai sensibil? Modul în care vorbește despre viața sa, faptul că ea nu se termină cu înotul, că înseamnă și altceva. Bazin și aur, dar nu numai.
De pildă, după ce-a câștigat proba de 200 m a mărturisit simplu, omenește, că vrea să mănânce ceva bun. Că se bucură, copil mare, că a doua zi nu va trebui să se mai trezească în zori pentru antrenamentul de la 6 dimineața.
Pentru tot, inclusiv pentru aceste cuvinte nemesteșugite, sincere, îți mulțumim, David Popovici! Și fii convins că ne mândrim cu tine! Chiar avem de ce.
