)
Articol de Alin Buzărin - Publicat miercuri, 10 septembrie 2025 00:11 / Actualizat miercuri, 10 septembrie 2025 00:34
Dacă ai 2-0 în minutul 18 contra Ciprului, trebuie obligatoriu să câștigi! Nicio scuză nu e valabilă!
Când te domină o oră și ceva naționala de pe locul 128 mondial, n-ai cum să mai spui nimic despre calificarea la Mondiale. Poate că doar prin barajele generate de Liga Națiunilor ar mai fi speranțe, cele din această grupă preliminară s-au cam risipit. România are doar 7 puncte din 15 posibile, deși a întâlnit de două ori Ciprul și o dată San Marino.
Echipa care pierde la scor acasă nu se schimbă!
Iată un principiu nou în fotbal, aplicat la naționala noastră! Lucescu a trimis pe teren la Nicosia absolut aceeași garnitură de start care în urmă cu patru zile fusese călcată în picioare de Canada la București. Din rațiuni pedagogice, din câte am înțeles.
Dar iată că principiile lui Makarenko nu funcționează în fotbal, chiar dacă la 2-0 pentru noi, în minutul 18, ne gândeam că pedepsirea prin titularizare a învinșilor Canadei ne va aduce trei puncte și ne va ține în cursa calificării. Însă n-a fost așa!
Parcă era Spania, nu Cipru!
Acel 2-0 timpuriu, generat de „dubla” lui Drăguș, s-a dovedit a fi și insuficient, și înșelător. România a cam stins lumina după primele 20-25 de minute, lăsând restul meciului la discreția unui adversar pe care superioritatea noastră congenitală și autoproclamată îl plasează în ultima urnă valorică. Dacă ei sunt așa slabi, noi cum suntem?
Să te domine Cipru timp de mai bine de o oră de parcă ar fi Spania sau Anglia sau Franța, iată ceva cu care cu greu putem fi de acord. Dar trebuie să fim, nu putem să ne facem că nu vedem ceea ce s-a văzut atât de limpede.
No Man`s land
E explicabil să mai fii câteodată ieșit din formă, așa cum este acum Dennis Man. Dar să fii nepăsător, superficial și indolent atunci când vii la echipa națională, e nepermis. La 2-1 Man a avut șansa golului, însă a tratat flușturatic faza și a dat în portar.
Mingea din care s-a făcut 2-2 el a pierdut-o, la 30 de metri de poarta noastră, apoi a rămas acolo, în contemplație. Întreaga sa atitudine a părut a unuia pe care echipa națională l-a deranjat cu aceste convocări, când dumnealui avea treburi mai importante de făcut.
Nu departe de el a fost Rațiu. Cel pe care l-am votat fotbalistul român al anului trecut e la mare distanță de forma sa de-atunci. Vrea multe și reușește puține. E mereu zbuciumat, greșește, și de exemplu accidentarea lui Șut e cam din vina lui, după o minge pierdută prea ușor, pe care fecesebistul a încercat s-o repare.
Nedumerirea care ne apasă
În alte condiții am fi regretat cartonașul galben primit de Bancu, pentru că olteanul va fi suspendat cu Austria. Acum nu prea mai avem ce regreta.
În 12 octombrie, la București nu va mai fi derby al grupei, ci un meci între o echipă aproape calificată la Mondial, cea oaspete, și o Românie care va încerca să-și caute vadul spre baraje. Poate că acolo ne e locul, poate că nu avem jucători de mare valoare, dar de ce suntem superficiali? Aceasta e nedumerirea care ne apasă.
