)
Articol de Alin Buzărin - Publicat vineri, 23 decembrie 2022 14:27 / Actualizat vineri, 23 decembrie 2022 14:27
Se credea că va fi o Cupă Mondială a banilor, a influențelor politice, a corupției. A fost însă și o lună a pasiunii, și există destule dovezi în acest sens
- Acest text face parte din seria „Opinii mondiale”: 6 articole care țin caldă amintirea Mondialului
- Prin rubricanzii ei permanenți - Alin Buzărin, Radu Cosașu, Andrei Crăciun, Cristian Geambașu, Radu Naum și Traian Ungureanu - pagina de opinii a Gazetei aduce astăzi cuvenita reverență recent încheiatei Cupe Mondiale
- În unele cazuri putem vorbi și despre ireverențe, fiindcă autorii sunt nu doar admiratori și consumatori constanți ai fenomenului fotbal, ci și critici ai acestuia.
- Sunt povești scurte despre fotbal în care veți regăsi probabil o parte din propriile păreri, dar care nu este exclus să vă și provoace.
- Personaje-cheie, echipe surprinzătoare, dezamăgiri, promisiuni, sanctificarea lui Messi, ungerea lui Mbappe ca urmaș legitim al acestuia. Opinii mondiale.
Să planifici Cupa Mondială înainte de Crăciun, să dai peste cap toate competițiile de club (interne, dar și internaționale, mai ales Champions League) plasa lucrurile într-o zonă în care fotbalul făcea deja prea multe concesii.
De aici probabil și temerea față de o posibilă indiferență mediatică, de o ignorare la scară largă a competiției de către public. Existau și dovezi concrete, faptul că la anumite meciuri organizatorii qatarezi plăteau figuranți ca să umple tribunele.
Încă mai există fior
Multe dintre aceste prejudecăți s-au clătinat. Deținem date certe că fotbalul continuă să se încălzească (încă!) și la flacăra pasiunii, nu doar a banului. Că încă fotbalul mai e în stare să aducă acei fiori, cărora limbajul contemporan, specializat inclusiv în entomologie, le spune "fluturi în stomac".
Sigur că fabuloasa finală Argentina - Franța a decontat mare parte din biletul de favoare al fotbalului, dar au mai fost și alte întâmplări care pot depune mărturie în acest sens.
Invazia argentiniană
Ar fi vorba de cei 30-40 de mii de argentinieni prezenți mereu în tribune. Oameni care și-au amanetat casele, și-au vândut mașinile, și-au tocat economiile, au traversat jumătate de planetă ca să-și vadă favoriții. Asta înseamnă dragoste, pasiune, adică sentimente pure, înălțătoare, neatinse de brize mercantile.
Noi, cei 3 milioane
Ne punem și pe noi, românii, într-o situație de admirat. Finala a strâns în fața televizoarelor aproape trei milioane de oameni, iar momentul de vârf, acel "minut de aur", consemnat în timpul loviturilor de departajare, a avut 4,3 milioane de privitori. Aproape un sfert din câți (mai) suntem cu toții în țară. Noi, cei fără echipă, fără fotbal competitiv, cu terenuri proaste.
Noi, cei care după terminarea finalei am mutat pe meciul Rapidului de la Arad și am avut imediat revelația noroiului autohton. Dar chiar și așa, tot iubim fotbalul!
