)
Articol de Alin Buzărin - Publicat vineri, 03 noiembrie 2023 16:56 / Actualizat vineri, 03 noiembrie 2023 16:56
Formatul nostru de disputare te lasă, ca echipă mare, să te faci de râs fără să părăsești competiția. Ceea ce nu e tocmai în regulă.
Saarbrucken-Bayern 2-1 e un rezultat care șochează, semnele de exclamare nu sunt niciodată destule, mirarea n-ar fi fost atât de mare nici dacă Tuchel ar fi fost surprins plimbându-se în pielea goală prin Marienplatz, în miezul zilei.
Un fel de Pecica noastră
Saarbrucken e pe locul 15 într-a treia divizie nemțească, Bayern e cine e, a luat ultimele 11 (unsprezece) titluri din Bundesliga. Dar iată că s-a întâmplat, s-a putut petrece minunea. E ca și cum la noi Pecica sau Zalăul, formații de Liga 3, ar fi bătut cea mai bună echipă românească, deși noi n-avem pe nimeni care să domine planul intern într-o asemenea manieră. Mai mult, Bayern a avut parte și de accidentări, numai de una ca asta n-avea nevoie, mai ales că sâmbătă e marele derby cu Borussia Dortmund.
KO nu mai e OK
Învinsă fiind de divizionara a treia, Bayern a părăsit Deutsche Pokal încă din șaisprezecimile de finală. Gata, Cupa s-a dus, îi rămân celelalte două fronturi, Bundesliga și Champions League! La noi, dacă echipa campioană ar fi luat bătaie la Pecica sau la Zalău, ea n-ar fi fost eliminată, ar fi continuat să dispute celelalte două meciuri din grupă și, probabil, s-ar fi calificat în sferturile de finală. Competiția KO, așa cum i se spunea pe vremuri, nu mai e KO. Dar nici OK nu prea mai este.
Mesajul Cupei
Actualul sistem de desfășurare, cu aceste grupe al căror algoritm e foarte greu de priceput, elimină tocmai mesajul tranșant al meciurilor de Cupă. De tipul "ori noi, ori ei". Imaginea aceea de la final în care la una dintre echipe izbucnește bucuria, iar cealaltă se prăbușește pe gazon. Cu sistemul nostru, iei bătaie și poți să nu pățești mare lucru. Sau faci egal și aștepți meciurile următoare, Cupa devine aritmetică, deși definiția ei fundamental era "care pe care".
O idee neerlandeză
S-a mai vorbit despre absurditatea de a ierarhiza într-o grupă șase echipe care nu s-au întâlnit fiecare cu fiecare, ci a disputat fiecare doar câte trei meciuri. De exemplu, Hermannstadt bate cu 6-0 la Pecica și îi mai trebuie doar un egal să se califice. Dar nu toată lumea are privilegiul de a întâlni Pecica, rivalele din grupă trebuie să-și strângă punctele și să-și completeze golaverajul cu altcineva, cu adversari mult mai puternici.
Ceea ce nu e nici normal, nici logic, nu e nicicum. E doar o invenție (plătită bine de FRF unui partener neerlandez, Hypercube), dar nu e obligatoriu ca tot ce e nou să fie mai bun decât ce era vechi. Probabil că atunci când țara încă se numea oficial Olanda, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap una ca asta!
Spiritul devine cifrăraie
Se spune că în curând și Liga Campionilor va adopta acest algoritm de grupe extinse în care nu toată lumea întâlnește pe toată lumea și că noi, aclimatizând ideea în Cupa României, am fost, practic, pionierii unui sistem vizionar. Așa o fi. Dar Liga Campionilor are deja un sistem cu grupe, nu s-ar modifica mare lucru, pe când Cupa e altceva, fie că e vorba de Anglia, de Germania, de Groenlanda sau de Madagascar.
Numai la noi e altfel și așa scăpăm de surprize de genul celei de la Saarbrucken, diluând spiritul și tradiția competiției în cifrăraia prezentului.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
