Lacrimile lui Costache

Vali Costache putea să nu joace în meciul arădenilor cu Botoșaniul (2-1). Se înțelesese deja cu Noah și a doua zi urma să fie în avionul de Yerevan. Ba chiar oficialii armeni insistaseră ca noua lor achiziție să nu evolueze în acest ultim meci. Un fel de protejare a unei investiții de 200 de mii de euro, prețul transferului.

Și-a dorit să intre

Costache însă și-a asumat să joace și să-și ia astfel rămas bun de la UTA, care i-a fost sălaș în ultimii doi ani. Și a făcut-o bine, cu suflet, cu determinare, cu acea implicare și dorință care i-au pus pe brat o banderolă legendară, purtată de-a lungul deceniilor de fotbaliști imenși. Petschowski, Lereter, Petescu, Domide, Coraș, dar lista celebităților e mult mai lungă.

A plecat cu... gol!

Mai mult, în minutul 90, la 1-1, și-a asumat executarea penaltyului care a adus Victoria alor săi. A dat gol, conștient că-și asumă o mare răspundere. După fluierul final băiatul cu șuvițe blonde din Videle (deci nu arădean, ca să fie socotit unul de-ai locului) și-a îmbrățișat nevasta și copilul, apoi coechipierii, apoi a urcat în tribună, a cântat cu galeria și a plans.

O despărțire emoționantă, o recunoaștere din partea publicului, unul din acele momente în care ai impresia că UTA, ca nume de legendă și ca masă de suporteri, merită mult mai mult decât primește. Că trebuie să aibă mai mult decât are în prezent, că Gloria de odinioară se cere readusă în actualitate prin fapte contemporane.

Bani necesari ca aerul

Gata cu emoția, înapoi în prezent. Dincolo de lacrimile mișcătoare ale lui Costache și dincolo de îmbrățișările suporterilor arădeni, începe dura realitate. El pleacă la un salariu probabil că de două ori (dacă nu cumva de trei ori) mai mare decât la Arad. La 27 de ani, familist, tată, e normal să se gândească și la bani.

La rândul ei, UTA, încă având șanse la playoff, își vinde căpitanul și cel mai bun jucător pentru 200 de mii de euro. Bani la o primă evaluare puțini, dar probabil că pentru clubul de pe Mureș ei sunt necesari ca aerul. Concordat preventiv, restanțe financiare, nu se știe cum va fi cu licența. Poveri care după intrarea banilor de la armeni vor putea cărate mai ușor în spinare.

Aici și acolo

La fel de dure sunt concluziile și pentru fotbalul nostru. Un fotbal pe care-l considerăm și-l postulăm ca net inferior celui românesc plătește mult mai bine. Noah e campioana Armeniei, a făcut în toamnă 1-1 la Craiova, în Conference League, dar acum e pe locul 5 în campionat.

Valoarea de transfermarkt e apropiată de a arădenilor (12,1 milioane de euro față de 10,5 milioane). Cu toate acestea, Costache trebuie să plece acolo, pentru că acolo e mai bine decât aici. Ceea ce înseamnă că aici e cam rău….