)
Articol de Alin Buzărin - Publicat joi, 02 aprilie 2026, 19:05 / Actualizat joi, 02 aprilie 2026 19:07
După ratarea calificării la Cupa Mondială, președintele Federației Italiene, Gabriele Gravina a plecat din funcție la cererea politicienilor italieni, în frunte cu premierul Georgia Meloni. La noi așa ceva nu se va întâmpla niciodată!
Noi, românii, după ratarea calificării la CM suntem ocupați din cale afară cu condițiile puse de Hagi pentru a veni la națională. Cu vizitele de ochii lumii la căpătâiul lui Lucescu. Și cu mințitul prin omisiune: defilăm în comunicatele federale oficiale cu realizarea că selecționata U17 s-a calificat la Mondiale, dar uităm să spunem că în aceeași grupă, aceeași selecționată, a ratat calificarea la Europene. Păcălim lumea, îi servim doar ceea ce ne convine. Urât de tot!
Preocuparea de a-l demite
În același răstimpîn în care federalii noștri se îndeletnicesc cu aceste activități lucrative, italienii, după dezastrul din Bosnia, adică a treia ratare consecutivă a calificării la Mondiale, s-au ocupat cu altceva.
Văzând că președintele FIGC (responsabil doar de două necalificări din cele trei, în timp ce Burleanu al nostru a reușit „tripla”) nu vrea să plece din comodu-i fotoliu, au încercat să-l dea jos pe calea politicului, și au reușit. Cât e Gravina de prim-vicepreședinte al UEFA, de prieten cu Ceferin (are origini slovene, ca și șeful), a trebuit să plece atunci când, asmuțiți de opinia publică, politicienii i-au cerut-o imperios.
L-au lămurit să plece
Au solicitat demisia șefului federal următorii: ministrul sportului, membrii comisiei senatoriale care se ocupă de sport, și, informație neoficială, dar nenegată încă, deci adevărată, inclusiv premierul Italiei, Georgia Meloni.
Doamna aceea blondă, mărunțică, pe care mulți spălați pe creier de la noi o numesc „putinistă”, fără a avea vreun argument. Presat, Gravina a plecat din funcție, îngăimând un comunicat neclar, dar nu claritatea comunicatului e importantă, ci demisia sa.
Nici premierul, nici vreun alt politician
Vă închipuiți vreodată ca la noi premierul să ceară demisia șefului Federaiei? Sau măcar să rostească o frază în care să deplângă necalificarea la Mondiale? Firește că domnul Bolojan e ocupat cu restructurările (de fapt epurări cu iz stainist) din aparatul administrativ, cu strânsul birurilor, cu negăsirea niciunei soluții pentru ieftinirea carburanților și nu-i arde de fotbal.
Dar probabil că n-ar fi scos nicio silabă (dumnealui sau vreun senator, deputat, membru al Guvernului, sau de ce nu?, chiar președintele Nicușor Dan, nici dacă ne-ar f bătut la fotbal Insula Paștelui sau țărmul pustiu pe care a naufragiat Robinson Crusoe.
Cum devine cazul cu implicarea politicului?
Sigur că la noi vor fi voci (apărători fanatici ai lui Burleanu sau pur și simplu globaliști legați la ochi) care vor spune că în Italia s-a implicat politicul în fotbal, în sport, ceea ce pentru mileniul trei, pentru canoanele FIFA și UEFA, e impardonabil.
Și că noi, românii, societate vizionară și profund proeuropeană, nu vom admite niciodată așa ceva. Corect, la noi implicarea politicului nu e bună atunci când nu ne convine, dar ne facem că n-o observăm atunci când ne este benefică.
Ca de exemplu, când ne amintim că Burleanu a lucrat pe vremea lui Traian Băsescu la Administrația Prezidențială. Sau atunci când îl zărim la braț cu omniscientul și indispensabilul Vasile Dâncu. Nășicul, pentru cei nefamiliarizați cu acest subiect.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
