)
Articol de Alin Buzărin - Publicat vineri, 16 mai 2025 16:03 / Actualizat vineri, 16 mai 2025 16:34
Vocea radiofonică a fotbalului bănățean vreme de aproape jumătate de veac a împlinit pe 15 mai o vârstă rotundă, stârnindu-ne amintirile unei cariere excepționale.
Cei mai tineri n-au de unde să știe, dar cam până acum un sfert de veac, când televiziunea a înșirat meciurile unei etape de campionat pe patru zile, de vineri până luni, așadar, în îndepărtatul secol (și mileniu!) trecut, măcar opt din cele nouă partide se disputau în aceeași zi, la aceeași oră și erau transmise în direct la radio. Unul dintre cei care relatau de la Timișoara, dar și din alte locuri apropiate de capitala Banatului (Arad, Hunedoara, Petroșani, Oradea, Reșița), era Nicolae Secoșan.
Fotbal minut cu minut sau vreo 5 milioane de ascultători
Astăzi ești grozav dacă ai niște zeci de mii de vizualizări la ceva pus pe YouTube. Sau dacă treci de suta de mii, ești chiar viral. În acele vremuri etapa de la radio era auzită cam de un sfert din populația țării.
Dacă mergeai pe stradă, auzeai un început de frază de la o fereastră deschisă și continuarea frazei de la alt geam deschis. Oamenii cărau după ei tranzistoare portabile, în parcuri se adunau ciopor să audă cât e scorul la Craiova, dacă Olimpia Satu mare a egalat, dacă la Vîlcea a marcat Carabageac și așa mai departe.
Vocile reporterilor răzbăteau prin vuietul tribunelor pline, dar îi distingeai, pentru că te obișnuiseși cu ei, pe Sebastian Domozină, Dan Voicilă, Ion Ghițulescu, Nicolae Soare, Vasile Arhire, Theodor Mateescu, mai încoace, spre 1990, pe Ilie Dobre sau Dumitru Pelican. Una dintre vocile cele mai familiare era Nicolae Secoșan.
1113
L-am cunoscut la începutul anilor nouăzeci, am stat de multe ori de vorbă. Un tip de mare calitate și bun-simț, un intelectual rafinat, cu limba română mereu la îndemână, un jurnalist cu zeci de caiete în care și-a notat totul, formații, scoruri, impresii de la cele peste 1.000 de meciuri pe care le-a comentat.
Se zice că ar fi 1113, la retragerea sa din activitate a primit și un tricou cu respectivul număr din partea clubului Poli, patronat în acea vreme de Marian Iancu.
”Numărul 3”
Nixe, așa cum i se spunea lui Nicolae Secoșan, a fost un polist și un bănățean dedicat, dar care n-a lăsat patima să-i umbrească rațiunea. Lăuda cu măsură și certa aspru, atunci când era de certat.
Odată l-a criticat pe Crăciun, care era și căpitanul echipei, acesta i-a replicat ireverențios și o bună bucată de vreme Nixe i-a spus căpitanului în transmisii ”jucătorul cu numărul 3”. S-au împăcat în cele din urmă, dar amintirile cu ”numărul 3” nu pot fi șterse.
A refuzat blatul
Altădată comenta (parcă de la Oradea) un meci cu… deznodământ previzibil. A spus pe post că acel meci nu merită să fie relatat în direct și a cerut să i se mai dea legătura doar la sfârșit, pentru a anunța rezultatul. Și au mai fost astfel de episoade, în care principiile jurnalistului nu s-au lăsat călcate în picioare. Așa se câștigă respectul în breaslă.
Apropo de respect. Ultima oară ne-am văzut ”pe viu” la Timișoara, acum câțiva ani, să tot fie vro cinci-șase. Eram, la o cafea, undeva aproape de Operă, ziua în amiaza mare, pe lângă Nicolae Secoșan, cu imensul fotbalist al Timișoarei, Miroslav Mina Giuchici, cu marele Ilie Stepan, de la Pro Musica, cu portarul finalei de Cupă din 1980, Radu Suciu, cu patronul Ripensiei, Mitică Mihu.
Oamenii treceau pe lângă masa cu multe personalități ale locului, dar respectul cel mai mare i-l arătau omului de radio. ”Să trăiți, domnul Secoșan!”, ”Sănătate, Nixe!”, ”Cu respect, nea Nicu!”. Pe unii îi știa, pe alții nu, însă se bucura de prețuirea tuturor.
La mulți ani, Nixe, sănătate și de aici, de la Gazeta Sporturilor, care nu ți-a lipsit niciodată din meniul zilnic!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
