Profesorul Nicolescu și elevul absent Kopic

Cum ar fi dacă la vreo televiziune din Spania Florentino Perez i-ar da note lui Arbeloa, de care tocmai s-a despărțit? Sau dacă șefii lui Manchester City l-ar evalua în public pe abia plecatul Pep Guardiola?

Slavă Domnului, „lumii normale” nici prin cap nu-i trece să apeleze la astfel de lecții de dirigenție televizată. Și chiar dacă pe moderatori i-ar mușca șarpele unui astfel de exercițiu mediatic catalogabil între frivol, inutil și penibil, probabil că Perez sau omologii săi din „lumea normală” n-ar marșa la un asemenea joc caragialesc, unde Marius Chicoș Rostogan e de o parte, iar „loazele” de cealaltă.

Asta nu e tot cancan?

Andrei Nicolescu și Zeljko Kopic // FOTO: Instagram

Andrei Nicolescu a mușcat însă cu nesaț din mărul frivolului. Tocmai dumnealui, altminteri sobrul care se ferește (sau măcar asta spune că face) de tot ce înseamnă cancan.

Dar a te juca la televizor de-a notele acordate fostului antrenor nu e tot un fel de cancan? Un fel de derizoriu? Un fel de lipsa acelei sobrietăți pe care un președinte trebuie s-o arate față de fostul său antrenor în clipa în care acesta din urmă pleacă? Mai ales că Nicolescu e acuzat, măcar voalat, că n-a trudit destul pentru a-l ține la Dinamo pe cel care a avut succes în ultimii doi ani și jumătate. Și-acum, la despărțire, dacă tot nu l-am oprit să plece, hai să-i dăm note...

Un joc copilăresc

Nu mai contează că notele sunt mari, cam de la 7 în sus. Nici că singurele vulnerabilități ale croatului vin din zona relației cu jucătorii (nota 7-8, care, fiind cea mai mică, în întregul context ar putea suna și ca o acuză).

Ideea de a cataloga în public pe cineva de care tocmai te-ai despărțit nu e deloc elegantă, iar Andrei Nicolescu, de regulă abil, atent la imaginea sa, ar fi putut evita acest joc copilăresc de-a profesorul și de-a elevul.

Nicolescu e din cu totul altă categorie decât Gigi Becali, el nu iese după meciuri să spună pe cine dă afară de la echipă și cui îi mărește contractul. Tocmai de aceea demersul său „didactic” surprinde până aproape de perplexitate.

Altă măsură a lucrurilor

De ce s-a erijat conducătorul dinamovist în ipostaza de dascăl-examinator e greu de spus. Poate și din calitatea sa de invitat permanent (și plătit, firește!) al televiziunii care a inițiat jocul de-a școala. Ceva de genul „oamenii ăștia mă plătesc, trebuie să vin în întâmpinarea solicitărilor lor”.

Cum peisajul mediatic e suprapopulat de conducători de cluburi care sunt totodată analiști tv, adică îndeplinesc un dublu standard, sau, pe românește, sug de la două țâțe, e de așteptat să mai vedem astfel de exerciții. Pentru că adevărata măsură a lucrurilor capătă alte dimensiuni atunci câd ești, concomitent, și președinte, și analist.

Dumnealui ce note ar lua?

Dacă tot a acceptat să se joace de-a școala la televizor, poate că șeful dinamovist (care a spus că se pune, ca funcție, la dispoziția acționarilor) ar trebui să accepte să fie și dumnealui notat în public de suporteri. La televizor, dacă s-ar putea. Primele calificative le-am aflat deja din scandările fanilor la ultimele meciuri ale lui Dinamo. Și e foarte greu de spus dacă lui Andrei Nicolescu „îi iese media” sau nu.