)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 22 noiembrie 2022 10:45 / Actualizat marti, 22 noiembrie 2022 10:57
Chiar și la cald, imediat după meciuri, selecționerul lasă mereu impresia că are replici de dat și polițe de plătit
Noroc că uvertura Cupei Mondiale a fost un meci slab (nici n-avea cum să fie altfel, cu o singură echipă pe teren), pentru că altfel nu ne-ar fi fost suficient patriotismul ca să traversăm 90 de minute de Molova-România 0-5. Dar ne-am uitat, chiar dacă nu din voluptate, măcar din acea datorie de a suferi mereu pentru echipa națională. Și atunci când învingem Argentina, și când luăm (tur-retur) 0-5 de la Muntenegru, și când ne refacem golaverajul dincolo de Podul de Flori de peste Prut.
Un discurs bine pregătit
Echipa a fost așa cum ne așteptam, adică mult mai bună decât un adversar ale cărui staruri joacă la Voluntari și la UTA. Tot cum ne așteptam a fost, în declarații, și selecționerul. Constatăm, de fiecare dată mai mult, că Edi Iordănescu, înainte de a căuta revanșele în iarbă, își pregătește foarte bine meciul declarațiilor proprii, de după meciuri. Discursuri în care analizează nu doar disputa din iarbă, abia isprăvită, ci trece în revistă cele spuse despre el și echipa națională în răstimpul scurs de la ultimul "live" sau de la ultima conferință de presă.
Altă interpretare
I-am apreciat întotdeauna lui Edi meticulozitatea, precizia, ambiția. E un tip aplicat, orgolios, atent cu exprimarea, genul de om a cărui gură nu vorbește niciodată fără el. Capabil s-o întoarcă pe strada lui, să obțină interpretări favorabile ale contextului. Cum ar fi aceea, rostită imediat după fluierul final de la Chișinău, că România a jucat (cu Slovenia și cu Moldova, la această acțiune) bine trei reprize din patru.
Corect, numai că pe-a patra a jucat-o atât de slab încât din două meciuri a pierdut unul și l-a câștigat pe celălalt. E doar un exemplu de frază ticluită în favoarea concluziei care-ți convine, dragă Edi.
În direcția dorită
Sigur că interpretarea lucrurilor în direcția pe care selecționerul o dorește nu constituie nicidecum un delict. Toți suntem tentați să ducem discuțiile în direcția pe care o vrem, să lăsăm în plan secund inconvenientele. Dar, în timp, această manieră de a servi în public doar aspectele trandafirii ale vieții poate fi înșelătoare. Și le permite contestatarilor (sunt destui, iar înaintea jurnaliștilor se află analiștii TV, de regulă foști fotbaliști sau foști antrenori de top) să accentueze ei acele idei pe care selecționerul le așază voit în plan secund.
Apărare și contraatac
Poate că ar fi suficient dacă Edi s-ar rezuma doar la această autoapărare verbală pe care o practică în discursurile de după meciuri. De multe ori însă el folosește și tăioasa armă a contraatacului, atingând, prin aluzii, spusele unora dintre contestatarii săi. Sigur, fără nume, fără țintă precisă, dar inițiații știu exact ce vrea selecționerul să spună.
„Subiectul" Vlad Dragomir
Contraatacul vizează toate controversele, de exemplu, când broboanele umezelii de la Chișinău încă nu s-au uscat de tot, pare cam nepotrvit să glosezi pe tema neconvocării lui Vlad Dragomir, chiar dacă jucătorul avusese o reacție destul de înțepată.
Nimeni din presă n-a deplâns absența de pe lisă a mijlocașului central, nu era un subiect neconvocarea, nu lipsea din echipa națională vreun Balon de Aur, ci un fotbalist de la Paphos, din campionatul cipriot, lăsat în afara unei liste pentru două meciuri cu aer mai degrabă experimental. Dar Edi a ținut neapărat să aibă dreptate (și) pe această temă.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
