)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 20 iunie 2023 19:31 / Actualizat marti, 20 iunie 2023 19:35
E insuficient dacă punem întâmplările de la Lucerna doar pe seama unui destin zâmbitor. A fost mult mai mult decât atât!
Noroc este, de exemplu, să prinzi semaforul pe verde atunci când ești foarte grăbit. Sau trenul pe care credeai că l-ai pierdut să plece mai târziu cu două minute. Sau să găsești pe jos niște bani, pierduți de cineva.
Alături, Cătălin Țepelin vorbește despre 10 lei, sumă simbolică, dar tot noroc, unul ceva mai mare, înseamnă și dacă găsești o sută de lei, poate chiar o sută de euro. Dacă găsești mai mult, e ceva mai mult decât noroc.
Bara lui Bislimi
În Elveția n-a fost doar noroc. Sau, dacă a fost, el s-a manifestat în anumite doze la unele dintre ratările elvețiene. La acelea de la 2-0 pentru ei, când un al treilea gol helvet n-ar fi schimbat radical datele problemei, care oricum erau în defavoarea noastră.
Deja la bara transversală a lui Bislimi din minutul 90+7 a fost mai mult decât noroc. Mingea aceea, cu câțiva milimetri mai jos, însemna înfrângerea noastră (pe deplin meritată!), în ciuda nesperatului și oarecum straniului nostru reviriment.
Probabilitate zero
Când ți se întâmplă ce ni s-a întâmplat nouă la poalele Alpilor, deja e minune! Ca și cum te-ai duce dimineața în parcare și în locul ruginiturii în stare suspectă de funcționare ai găsi o limuzină strălcitoare, legată cu fundă roz.
Ca și cum te-ai trezi cu câteva decenii mai tânăr sau cu câteva zeci de kilograme mai slab, sau cu zece centimetri mai înalt. Adică să ți se întâmple ceva cu probabilitate apropiată de zero de a se întâmpla. Ceva ce în mod normal nu e cu puțință.
Conjuncturi favorabile
Dincolo de aspectele aproape paranormale ale remizei, se cuvine să inventariem câteva momente fără de care această inexplicabilă reîncarnare a naționalei noastre în trupul unei echipe de fotbal n-ar fi fost cu putință.
Despre bara din minutul 90+7 am vorbit deja. Mai înainte de aceasta, la 2-0 pentru ei, acea intervenție a lui Horațiu Moldovan a împiedicat un 3-0 pe care nu l-am mai fi putut repara, că doar nu suntem Liverpool în istorica finală cu Milan!
Elementul Orsato
Apoi penaltyul anulat, când Shaqiri deja se pregătea să-l execute. Era minutul 82, iar situația ne putea dăuna deja chiar și la golaveraj. Dar lui Daniele Orsato nu i-a căzut rangul să se uite pe ecran (mulți de pe la noi n-ar fi făcut-o, postulând „Bă, am văzut io faza!”) și să anuleze decizia.
Apoi, cu mai puțin de un minut înainte de golul de 2-2 ei au avut corner. Dacă jucau scurt, „mărunt”, acolo în zona fanionului, la trecerea timpului, se termina meciul.
Și capul lui Pușcaș
Apoi am avut noi aut, de pe stânga, a vrut să bată Mihăilă, dar Burcă i-a luat „obiectul” și aproape că l-a gonit pe Vali în față. În fine, mingea aceea premergătoare egalării a căzut în capul lui George Pușcaș, fără ca acesta să-și dea seama și s-o poată controla.
Dacă oricare dintre aceste detalii nu s-ar fi întâmplat, minunea nu mai avea loc, iar noi vorbeam acum, probabil, despre alt selecționer.
Ce vină are Edi?
Apropo de selecționer. E arătat prea mult cu degetul, în calitate de răsfățat al sorții. Aproape că e învinuit mai mult de această egalare stranie decât de jalea celorlalte 89 de minute. Dați-l jos de pe spânzurătoare, retezați-i frânghia!
Observați că Moruțan și Mihăilă, adică duetul miracolului, sunt schimbări pe care le-a făcut el. Ca și Pușcaș, cu capul său țuguiat, din care mingea a sărit ca din colțul mesei, dar exact unde trebuia.
Acum vor apărea esteții care să declame că nu există antrenor care să facă schimbări bune, ci doar antrenor care corectează echipa de start, alcătuită prost! O să se spună și asta!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
