OPINII  »  EDITORIAL

Luis Enrique și „reziliența”

Editorial Andrei Niculescu
Editorial Andrei Niculescu

Articol de - Publicat duminica, 06 iulie 2025 14:26 / Actualizat luni, 07 iulie 2025 05:21

Am avut, în sfârșit, la acest „Mundialito” o zi în care competiția s-a ridicat la nivelul așteptat de organizatori. Un pic cam târziu, abia în faza „sferturilor”, dar așa e cu turneele astea lungi, ce adună la start atât de multe participante, foarte diferite din punct de vedere valoric.

Mă tem, în paranteză fie spus, că așa va fi și la Mondialul de anul viitor, dar asta e altă poveste. PSG-Bayern și Real Madrid-Dortmund au adus sâmbătă seară acel „vibe” de Champions League în America și au demonstrat încă o dată că, indiferent de surprize și excepții inerente de la regulă, fotbalul adevărat tot pe Bătrânul Continent se joacă.

La finalul partidei de la Atlanta, pe stadionul de 2 miliarde și ceva care se învârte după soare, Luis Enrique a vorbit de „reziliență”. E un termen mai nou apărut în vocabularul nostru și poate că sună mai pompos decât rezistență. Sau decât perseverență.

De fapt, la asta s-a referit Lucho, la perseverență atunci când a caracterizat prestația campioanei Europei în fața unui Bayern ce ne-a obișnuit de-a lungul timpului să fie invitatul ciudat care strică petrecerile.

Iar acest Mondial al cluburilor pare o petrecere organizată pentru PSG, pentru ca parizienii să-și continue momentul de glorie, anul de glorie mai bine zis.

Poate cineva opri PSG? Asta a fost întrebarea la mijloc de iunie, când a pornit competiția, asta rămâne întrebarea acum, când deja ne aflăm pe ultima turnantă. Adevărul e că Bayern a fost aproape și de aceea Luis Enrique a vorbit de rezistență.

Niciodată în acest an PSG n-a fost atât de mult timp scoasă din zona sa de confort precum s-a întâmplat sâmbătă, niciun alt adversar n-a putut să ofere atât de multe minute de dificultate parizienilor precum Bayern.

Vincent Kompany și-a modificat un pic filosofia pentru acest meci, cu Harry Kane persecutându-l zdravăn pe Vitinha, cu Olise și Coman readucându-i pe Hakimi și Nuno Mendes la origini, cele de fundași laterali, cu presing agresiv și o certă senzație că Parisul nu-și poate face jocul obișnuit.

Însă moralul băieților lui Luis Enrique e la cele mai înalte cote posibile în acest moment. Iar perseverența de asemenea. De reziliență a amintit Luis Enrique, folosind un singur cuvânt pentru a scoate în evidență o altă calitate a echipei sale: capacitatea de a suferi.

Ceea ce cam toate echipele campioane ale ultimilor ani, Real Madrid sau City de exemplu, au arătat din plin, un element fără de care o performanță nu poate fi obținută și mai apoi continuată.

Finalul de meci a fost, într-un fel, o bucățică de literatură franceză. Din zona absurdului, căci trebuie să recunoaștem că nu era cel mai plauzibil scenariu cel în care, având 1-0 și un om mai puțin și, ulterior, doi oameni mai puțin, PSG să caute să dea golul doi. A făcut-o, i-a ieșit, pentru că perseverența și suferința aduc după sine încrederea.

Luis Enrique și „reziliența”
Gonzalo Garcia, gol în Real Madrid - Borussia Dortmund / FOTO: Imago

În fața Parisului stă acum Madridul. Madridul lui Xabi Alonso, ce pare altul după schimbarea de antrenor, Madridul lui Mbappe, Madridul care oferă cea mai mare primă fiecărui jucător pentru câștigarea competiției: un milion de euro de fiecare, mai mult chiar decât la ultimul trofeu Champions League câștigat.

Madridul lui Florentino Perez, opozantul fără echivoc al UEFA și al lui Al-Khelaifi. Deja semifinala asta iese din zona literaturii franceze și pătrunde în zona serialelor politice de pe Netflix.

P.S. Grava accidentare a lui Musiala (măcar 5 luni de pauză) petrecută la primul său meci adevărat ca titular după cel cu Leverkusen, din 5 martie (acel 10-0 cu Auckland nu poate fi considerat serios) e o coincidență nefericită, ce dă acum apă la moară contestatarilor acestui Mundialito. N-o să mă refer la intervenția destul de cinică a lui Donnarumma și nici la reacția sau lipsa de reacție, acuzată de Neuer, de după.

O să pun însă o singură întrebare, observând că portarul italian se duce spre minge practic prin mijlocașul bavarez: nu cumva trebuia să se dea penalty? Era totuși 0-0, final de primă repriză și cine știe cum se juca mai departe.

Citește și:
Filmarea cu accidentul care a șocat România: zboară peste două mașini în intersecție!
Noutati auto
Filmarea cu accidentul care a șocat România: zboară peste două mașini în intersecție!
Amenințări fără precedent la FCSB: „Nu vor să rămână la noi. Vor juca la echipa a doua, cu Recolta Gheorghe Doja și Avicola!”
Superliga
Amenințări fără precedent la FCSB: „Nu vor să rămână la noi. Vor juca la echipa a doua, cu Recolta Gheorghe Doja și Avicola!”
Louis Munteanu, rafală de reproșuri la interviu: „Când faci egal cu o echipă ca Metaloglobus...” + Și-a declarat admirația pentru rivală
Cupa Romaniei
Louis Munteanu, rafală de reproșuri la interviu: „Când faci egal cu o echipă ca Metaloglobus...” + Și-a declarat admirația pentru rivală
Aventura cu o blondă căsătorită a pus capăt căsniciei cu Ana
Campionate
Aventura cu o blondă căsătorită a pus capăt căsniciei cu Ana
ULTIMA ORĂ Val de concedieri în România. Gigant mondial dă afară sute de oameni
Profit.ro
ULTIMA ORĂ Val de concedieri în România. Gigant mondial dă afară sute de oameni

Comentarii (3)
uiuiui
uiuiui  •  07 Iulie 2025, 23:09

Aici intervin talentatii arbitrii englezi care sint invers proportionali cu Premier League ca valoare si Antony Taylor nu a facut din nou exceptie. La lovitura anulata de la 11 m cind Mendez a jucat mingea la nivelul ochilor lui Müller care era in saritura, se impunea sau 11 m, sau lovitura diecta / indirecta pentru joc periculos. Cum VAR-ul a sustinut ca lovitura de PICIOR la nivelul CAPULUI nu a fost 11 m pt ca a lovit mingea cu piciorul inainte sa loveasca mingea Müller, raminea a doua penalitate. Doar ca a explicat pe larg in engleza, sorry, nu-i de ajuns. Murinho a avut dreptate, prea luminat nu-i si asta e cunoscut. Drumul sau in arbitraj e presarat cu prea multe scene judecate astfel.

Draconian
Draconian  •  06 Iulie 2025, 22:29

au fost sferturi foarte tari, fotbal adevarat de vara, in plina zi, asta e bucuria adevaratilor suporteri, cel mai înalt nivel.. dar semifinala PSG-Real va fi un meci de pomina, Kilian Mbappe contra fostei echipe, PSG, care-i datoreaza aproape 60 de milioane de euro.. deci ochiul pe Mbappe, sa vedem daca va indrazni sa faca foarfeci acrobatice cu fostii coechipieri, cum il va anihila Enrique pe Mbappe?.. io zic ca n-are cum, Kilian va da gol mie-n suta.

proprietarypoet
proprietarypoet  •  06 Iulie 2025, 14:41

Desi imi place (si tin cu PSG, din motive personale), cred ca finala va fi Chelsea-Real.

Vezi toate comentariile (3)
Comentează