Real Madrid între „fuck you” și „fuck off”

Acesta fiind, de fapt, și motivul pentru care s-a insistat atât de mult pe noțiuni de semantică și de traducere, căci dacă Real Madrid ar fi câștigat pe ”El Sadar” totul ar fi rămas la nivel de anecdotă. Acum, s-a transformat în dezbatere, iar tema ar putea fi: are Real Madrid motive să se plângă? Astăzi și în general?

Pentru cei care nu știu ce s-a întâmplat sâmbătă, reiau pe scurt. La 1-0 pentru madrileni, cu puțin înaintea pauzei, Jude Bellingham a avut un dialog cu arbitrul Munuera Montero după derularea unei faze. În engleză, căci omul încă nu stăpânește prea bine limba spaniolă. Ghinionul lui, aș zice.

„Dacă ăsta e fault, celălalt e penalty”, iar fi zis Jude omului în negru, după care a adăugat, iar aici îmi permit să nu mai fac traducerea: „don’t fuck with me”. Sper să nu se supere cei mai pudibonzi dintre pudici pentru folosirea acestor cuvinte.

Arbitrul i-a solicitat, tot în engleză, să se calmeze și să-l trateze cu respect. Răspunsul lui Bellingham a fost: „Te tratez cu respect”, la care a adăugat un „fuck off” care i-a fost fatal. În sensul că a văzut roșu în fața ochilor, la propriu, asta după ce Montero văzuse, la rându-i, negru în fața ochilor.

Ghinionul lui Bellingham

Da, Bellingham a avut un pic ghinion. Dacă ar fi fost român, s-ar fi terminat prima repriză (era minutul 40) și el n-ar fi terminat înjurăturile, pe care arbitrul oricum nu le-ar fi înțeles.

Limba engleză, ca și spaniola de altfel, nu are bogăția celei române atunci când vine vorba de noțiuni suburbane, iar această aparent înjurătură poate avea diverse conotații, depinzând de context. Plus că în Spania filmele în engleză sunt dublate și nu titrate, astfel că-n copilăria sa Montero n-a avut ocazia să audă, pe șleau, cuvinte de genul ăsta.

Plin de nervi și oarecum confuzat, arbitrul l-a dat afară pe internaționalul englez, iar în foaia oficială a scris că acest i-ar fi zis „fuck you”, deși pe înregistrările televiziunilor ulterior s-a văzut că i-a zis „fuck off”.

Până aici s-a ajuns, așadar. Să se facă analiză pe text și să se dezbată dacă ”fuck off” e înjurătură sau nu. Că deja am stabilit că ”fuck you” este. Și asta la conferința de presă, de către un antrenor, Ancelotti, care nu cred că și-ar permite să se ducă în biroul lui Florentino Perez și să-i arunce un „fuck off” în față.

S-ar putea spune că Bellingham a avut ghinion săptămâna trecută, în derby-ul cu Atletico, atunci când s-a dus la arbitrul asistent și i-a strigat ”fuck you man, fuck off”, detaliu observat tot din transmisiunea televizată, fără să pățească nimic. Dacă atunci ar fi luat măcar un ”galben”, poate că s-ar fi abținut acum. Așa cum cred că o va face pe viitor.

Precedente și sensibilități

Pe același stadion, în noiembrie 2022, Lewandowski era eliminat pentru două ”galbene” și, pe drumul spre vestiare, își atingea nasul cu degetul arătător, într-un gest care, explica el ulterior, în Polonia e destul de comun și indică faptul că persoana vizată (arbitrul în situația de față) e arogantă, cu nasul pe sus cum ar veni. A fost suspendat 3 etape pentru asta, apropo de sensibilitate exagerată.

Decizia a fost aplaudată la Madrid, pe ideea că respectul față de arbitru trebuie să primeze. Acum, normal, eliminarea lui Bellingham e aplaudată la Barcelona, catalanii amintindu-și imediat și cum Mateu Lahoz, care astăzi e analist tv și care e contrariat de ceea ce s-a întâmplat la Pamplona, l-a dat afară în 2019 pe Dembele fiindcă francezul i-a spus „eres muy malo!” (cred că traducerea nu e necesară), printre puținele cuvinte pe care atunci le știa în limba lui Cervantes.

Fiecare interpretează deci doar în folosul propriu tot ceea ce se întâmplă, calea de mijloc nu mai există.

E limpede că unii oameni pot fi mai sensibili decât alții. Problema e că arbitrii au început să dezvolte o sensibilitate exagerată. Pe vremuri, exista un soi de cutumă că un arbitru bun trebuie să fie un pic surd, în sensul că nu trebuie să aibă auzul atît de fin și să stea să asculte orice cuvânt spus de cei din teren.

Care nu-s roboți și nu-s de fier, au și ei trăirile lor, nervii lor, în funcție de caracter, de personalitate, chiar de educație și nu cred că e ceva anormal aici, mai ales că vorbim de niște oameni care aleargă enorm și care, în intensitatea acelor dueluri, nu se mai controlează uneori.

Aici intervine sau ar trebui să intervină maturitatea arbitrilor, ce ar trebui să înțeleagă anumite aspecte. Problema lor vine însă de cele mai multe ori din faptul că n-au jucat fotbal și nu știu cum e să-ți apară astfel de reacții. La fel de limpede e însă că și fotbaliștii au senzația că lor le este permis orice. Că ei pot folosi cuvinte inferioare așa cum doresc ei, mai ales dacă sunt la echipe mari. Ceea ce iar nu e în regulă.

Trebuie totuși scos în evidență un aspect. După eșecul cu Espanol de acum două săptămâni, Real Madrid a emis un comunicat extrem de dur la adresa șefilor arbitrajului din Spania și a deschis un soi de luptă cu ei. Iar Real Madrid TV îi electrocutează pe bandă rulantă pe arbitri.

În paranteză fie spus, a reușit cu acest demers să-și pună-n cap toate celelalte cluburi din La Liga, care s-au poziționat în consecință, la fel cum o făcuseră și împotriva Barcelonei cu celebrul caz Negreira.

Până la meciul cu Espanol, împotriva lui Real Madrid nu se dictase niciun penalty în competițiile interne, după meciul cu Espanol s-au dictat trei. În trei partide. Dincolo de alte decizii. Pentru cine vrea să vadă un pic mai departe, e un fel de „fuck you” la acel „fuck off” din scrisoare.

Vinicius vrea să fie „Sr”, nu „Jr”

Discuțiile legate de arbitraj au lăsat în plan secund o mică (sau mare) problemă ce-l are ca personaj pe Vinicius. Asupra căruia cele două ziare din Madrid, „Marca” și „As”, ce-și dispută apropierea față de gruparea blanco în ochii cititorilor, nu se pun de acord. „As” zice că e e aproape o prelungire a contractului, în vreme ce „Marca” scrie că, nici pe departe, e chiar un soi de conflict de interese la mijloc.

Tema e ofertantă și ar necesita mai mult spațiu, așa că rămâne un subiect de viitor. Pe scurt însă treaba stă cam așa: cu o înțelegere ce expiră în 2027, Vinicius e din lotul de jucători cu care trebuie începute deja tratativele, că așa se face la un club serios.

Doar că având pe masă oferta stratosferico-pornografică din Arabia Saudită și, probabil, sfătuit prost de anturaj, Vinicius pare tentat să forțeze nota. Și să ceară un salariu mai mare decât Mbappe. La acest moment, Vinicius, Mbappe și Bellingham au, la nivel de net, aceeași sumă, 15 millioane de euro, francezul beneficiind însă și de un ”extra” consistent provenit din prima de instalare, pentru că a venit gratis.

O primă foarte mare, ce e împărțită la cei 5 ani de contract și adăugată la salariu. Nu la asta face referire Vinicius, ci la la salariul în sine, pe care l-ar vrea mai mare și consideră că merită asta. Ce consecințe s-ar putea naște de aici cred că e limpede.

Marele handicap al lui Vini, care nu se mai vrea junior, ci senior, este că Florentino Perez nu e omul cu care să negociezi într-o asemenea manieră, de forță cum ar veni. Cristiano Ronaldo e cel mai îndreptățit să-i povestească lui Vini ce și cum. Sergio Ramos de asemenea. Câte ceva i-ar mai putea spune și Figo, Raul ori Casillas.