OPINII  »  EDITORIAL

Să-și dea viața pe teren? Mai bine nu!

Articol de - Publicat luni, 14 iunie 2021 09:01 / Actualizat luni, 14 iunie 2021 09:31

De câte ori ați auzit, în preajma unei competiții importante, expresii de genul: "ar fi o dramă să nu câștigăm", "ar fi o tragedie să ratăm obiectivul"? De câte ori noi, jurnaliști sau suporteri, nu le-am cerut sportivilor "să-și dea viața pe teren", idee pe care ei o preluau, inconștient, și promiteau că fix asta vor încerca să facă? De multe ori, așa-i?!

"Fotbalul nu e o chestiune de viață și de moarte, e mai mult decât atât", zicea acum mulți mulți ani Bill Shankly. Așa o fi crezut el, atunci. 

Când însă moartea dă buzna, la ore de maximă audiență și-n programe de maximă audiență, fără să bată la ușă și-n văzul tuturor, parcă începi să te gândești mai bine.

Am privit cu toții moartea prin ochii lui Christian Eriksen. O să mă urmărească mult timp acea imagine. La fel și disperarea amestecată cu speranță și lacrimi din ochii Sabrinei, partenera fotbalistului. 

Să-și dea viața pe teren? Mai bine nu!
Christian Eriksen

Da, fotbalul e o chestiune de viață, pentru că face parte din viața noastră, dar viața asta e prea frumoasă pentru a fi pusă pe tava unor obiective până la urmă minore. 

Rostim cu o mare lejeritate cuvinte de a căror greutate ne dăm seama abia când se întâmplă ceva. Nu e nicio dramă pierderea unui meci și nicio tragedie neatingerea unui obiectiv. 

Sportul în esenţa sa presupune un învins şi un învingător, dar şi un concept, poate învechit, "ai învins continuă, ai pierdut continuă", după care ar trebui totuşi să se guverneze. 

Adevăratele drame sunt altele, iar sâmbătă am avut și un exemplu. Din păcate, uităm destul de repede că băieții ăștia, plini de bani și uneori de ifose, răsfățați și uneori prea lăudați, sunt totuși niște oameni, nu roboți, cărora li se poate întâmpla ce e mai rău. Că au și ei o inimă, care mai și cedează.

În 1992, Danemarca ne-a oferit o lecție. Că orice e posibil în sport. Acea echipă, în jurul căreia s-a țesut o legendă că ar fi fost adunată de pe plajele lumii, deși nu e chiar adevărat, dar zău că nu contează, a câștigat acel European având în mijlocul său o dramă, o adevărată dramă. 

Fetița lui Kim Vilfort se lupta cu o boală teribilă, luptă pe care o va și pierde la puține zile după ce tatăl său câștiga cel mai important trofeu din carieră. Pentru ea și pentru el au jucat acei fotbaliști, doar că atunci povestea n-a prea fost cunoscută, căci erau alte vremuri.

În 2021, Danemarca ne-a oferit o altă lecție. De data asta în văzul întregii planete. Lecția empatiei, a colegialității, a prieteniei. Așa trebuie să arate o echipă! Și așa trebuie să arate un adevărat căpitan, Simon Kjær. Pentru mine, el e jucătorul turneului. Poate că odată vom afla ce i-a putut spune Sabrinei în acele momente când speranțele păreau minime.

Să-și dea viața pe teren? Mai bine nu! 


Comentarii (2)
carol_k
carol_k  •  14 Iunie 2021, 13:55

Cu asta rămânem dintr-un turneu final. Cu ceea ce se întâmplă în afara fotbalului. Nimic n-a ajuns mai plicticos decât sportul in sine, numit fotbal, a ajuns un pretext să-l urăști pe cel care ține cu cealaltă echipă sau un prilej să spargi semințe la o bere cu prietenii. Nu mai este acel fenomen sportiv de acum 50 de ani. Atunci când vedeai și fotbal la un turneu final sau la unul de calificare. Într-un format mult mai restrâns, poate și asta-i dădea atât de mult farmec. Acum vezi la TV un nou sport numit "Ceva ca Fotbalul", ti se întâmplă aproape zilnic, nu se poate ca într-o marți sau joi a anului să nu apară o competiție de niciunde care să umple spațiul. Probabil că șefii fotbalului mondial și-ar reproșa o asemenea "sincopă". Normal că pe acest fond un episod tragic, chiar dacă jucătorul a fost salvat, te trezește din amorțeală, devine evenimentul turneului. Bine că nu s-a întâmplat o nenorocire, chiar sub ochii noștri. Cu acest sentiment de usurare vom ramane dupa acest European.

constantin_dejanovici
constantin_dejanovici  •  14 Iunie 2021, 12:07

Datul vieții pe teren sau wherever e o găselniță de politicieni, care în felul ăsta își rezolvă ei niște probleme. Bineînțeles că ei sunt primii cu datul vieții în gură, doar că e vorba de viețile altora. Politicul e cel care trebuie luat de urechi când se amestecă în sport, de la statul în genunchi până la scandările extremiste și incidentele de tot felul.

Vezi toate comentariile (2)
Comentează