Time to say goodbye

Astăzi, fără să insist prea tare, căci ceea ce am scris atunci despre jocul lui United, haotic și lipsit de idei, rămâne valabil, cred că putem vorbi, preluând un titlu din „Mirror”, despre Ole „Goner” Solskjaer.

Nu știu cât e norvegianul de fan al lui Andrea Bocelli, dar poate că ar fi bine să asculte melodia din titlu. Eventual să i-o trimită și lui Ronald Koeman. Creditul lui Solskjaer s-a cam dus, iar acest 0-5 cu Liverpool a consumat și ultimele fărâme de credibilitate ale antrenorului. „Cormoranii” lui Klopp au fost chiar gentili, căci dacă duminică adversar al lui United era Bayern cine știe ce ieșea.

Așa, doar s-a egalat un record negativ ce data din 1955, dar asta n-ar trebui să influențeze prea mult o decizie a conducerii. Reacția nervoasă a lui Cristiano Ronaldo e doar ceea ce iese în evidență dintr-un vestiar ce nu mai are încredere în antrenor. Iar asta la un club de talia lui United e fatal.

Un „Clasico” fără clasici

Nu știu nici cât de fan al melodiei respective e Ronald Koeman. Știu însă ce știe și el, că are 3 eșecuri la rând în fața lui Real Madrid. Nu știu dacă știe că de 85 de ani n-a mai existat un antrenor al Barcelonei care să pățească asta, pesemne însă că s-a găsit cineva să-i spună. 

Ceea ce au observat însă foarte mulți e că Real Madrid nici măcar n-a avut nevoie de prestații stelare pentru a câștiga aceste 3 partide.

Duminică, într-un „Clasico” fără clasicii care acum un deceniu făceau ca planeta să se oprească și să se împartă în două, departe deci de nivelul de-atunci, catalanii au pierdut „by default”, ceea ce suporterii nu pot accepta. 

Reacția deplasată la adresa lui Koeman de după meci, deplasată și deranjantă, e doar o consecință a lumii în care trăim, în care unii, mai ales cei tineri, cred că le e permis orice. Am mai spus-o, olandezul e un antrenor corect, serios, profesionist, cu un atașament limpede față de Barcelona, dar nu e omul potrivit pentru această echipă, în acest moment.

Astăzi, culoare-n obraji are doar Koeman, căci fotbalul Barcelonei e trist. A rămas posesia, dar chestia asta seamănă mai mult a obligație, căci pare limpede că echipa nu vrea mingea, fiindcă nu știe ce să facă atunci când o are. 

Împotriva Barcelonei de azi joacă și adversarul din teren, dar și propria istorie. Azi are comportament de echipă mică, stabilindu-și tactica în funcție de alții și terminând inevitabil meciurile cu probleme cu Pique pe post de atacant, deși s-a văzut la golul lui Kun că un atacant cu instinct e mult mai folositor. 

Iar Koeman s-a transformat și într-o umbrelă pentru jucători, care știu că toată vina e aruncată spre tehnician, iar ei sunt degrevați. Lucru periculos și păgubos, căci Barcelona de azi e o echipă ce ar putea fi, dar nu e.

Apropo de „Clasico”. Am tot vorbit despre cât de importantă e starea de spirit. Ce ziceți, așadar, despre Vinicius? Subiect de glume în trecut și părăsit de protecția lui Zidane, „Vini” s-a transformat total după venirea lui Ancelotti. Acum beneficiază de încrederea antrenorului și e omul pe care se bazează greii din teren. 

Duminică Vinicius a fost peste Neymar ca prestație, iar asta a ajutat teribil un Real Madrid serios în prestație, dar deloc „de otro mundo”. De fapt, ce nevoie avea să fie astfel?

P.S. 1

După Inter-Juve 1-1 și după încă o prestație deloc tinerească a „Bătrânei Doamne”, am găsit o statistică: după 9 etape, Juve are mai puține puncte și e pe loc mai slab decât în sezonul trecut după același număr de etape. 

În schimb, vinovat de tot ceea ce s-a întâmplat era Pirlo. Eventual și Cristiano Ronaldo.