)
Articol de Cătălin Striblea - Publicat vineri, 10 iunie 2022 16:35 / Actualizat vineri, 10 iunie 2022 17:11
Mă uit uimit la dezbaterea haotică din jurul Naționalei, după multe meciuri fără victorie. Și înaintea unor meciuri mici, dar de la care așteptăm totul.
Fuga asta să-l prindem pe cel mai vinovat, inclusiv în editorialele Gazetei, este cea mai mare pierdere națională de timp . Mi-e teamă că singurul care are dreptate este Radu Naum care spune că România nu este caz fotbalistic, ci caz medical.
Rar mi-a fost dat să văd un grup de bărbați mai dărâmați de sarcina pe care o au în față și de presiunea de pe umeri. Cearcănele negre ale lui Chiricheș, umerii căzuți ai lui Maxim, șutul anemic al lui Pușcaș, vorbele din gât ale lui Iordănescu și faptul că nimeni nu mai poate zâmbi nu mai au legătură cu fotbalul. Acești oameni au nevoie de ajutor, pentru că sunt picați. Mă uit la ei și-mi arată ca un șir de copii traumatizați, care au uitat să-și facă meseria și să se bucure de munca lor.
Aici e Naționala României. Bărbați dominați de frica de a nu greși și cărora le este teamă că vor fi înjurați, pedepsiți, fugăriți de către noi. Și mai ales că întreaga carieră le va fi marcată de acest eșec perpetuu.
Domnilor, înțelegem prin ce treceți! Cu toții avem căderi în viață și la locul de muncă. Ale voastre se văd mai bine decât ale noastre. Iar de la noi, nimeni nu mai are așteptări.
Știu că sunteți în iad. Știu că vă este groază de ce ar putea urma. Știu că până și prietenii vă privesc cu milă sau cu ură și cred că nu vă mai puteți nici uita în ochii colegilor. Sunteți în cel mai de jos punct al istoriei noastre și al carierei voastre. Trebuie să ieșiți de acolo. Și asta nu o mai putem face noi. Ține doar de voi.
Încercați să vă aduceți aminte de ce ați venit aici! Să vă aduceți aminte la ce ați visat. La cupe medalii și glorii. La momentul acela mare. La oamenii care vă înconjoară și vă iubesc. La zâmbet și la bucurie. Toate se pot recupera în 90 de minute. Sportul are darul ca a doua zi să mai ofere o șansă. Acum a venit din nou.
Da, fotbalul este o chestiune de viață și de moarte. Dar de fiecare dată, ai șansa să învii. Și să zbori. Niciodată un meci nu e pierdut dinainte. Uitați-vă la cel de lângă voi și spuneți-i că împreună o să reușiți! Înarmați-vă cu putere și credință! Și mai ales cu încredere că bărbatul de lângă voi o să vă fie alături.
Da, aveți dreptate! Niciunul dintre noi, dintre cei care scrie aici, habar nu are cum este. Nu am lovit niciodată mingile, nu ne-au fluierat zeci de mii de oameni deodată și nu ne-a fost rușine în fața unei țări întregi că am ratat. Nu am avut niciodată onoarea de a ne huidui o nație cu totul. Și nici gloria de a marca în fața ei. Voi chiar știți ce trebuie făcut. Nu noi cei din tribună.
Da, se mai poate face ceva! Pentru că, orice s-ar întâmpla sâmbătă, săptămâna viitoare sau luna cealaltă, indiferent dacă pierdeți sau câștigați, suntem meniți unii altora. Sunteți ai noștri și o să vă susținem, și cu dinții scrâșniți. Tot timpul. Până o să regăsiți calea corectă. Noi suntem alături de voi, domnilor!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
