)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat duminica, 29 august 2021 15:01 / Actualizat duminica, 29 august 2021 15:07
Prima înfrângere a Rapidului a venit cu tot felul de aluviuni despre care nu ne place să vorbim. Dar trebuie
Bun, am înțeles, nu „ne smardoim cu copiii”, după cum inspirat a spus înțeleptul Cristi Săpunaru la finalul meciului Rapidului cu FCSB. Nu că oltenii ar fi niște inocenți, dar ne smardoim cu jucătorii Craiovei? Și cu Laurențiu Reghe(n)campf?
Oltenii au avut vina să atace 45 de minute cum nu am mai văzut demult o echipă românească.
Și care într-un final, după puzderie de ocazii aruncate la gunoi mai ales de Markovici, au reușit să înscrie două goluri.
Greșeala lui Petrescu a fost alta
Care au însemnat victoria logică a echipei mai bune, cu un antrenor calificat a cărui muncă începe să se vadă. Să reținem asta dincolo de eliminarea lui Claudiu Belu. Se întreabă retoric tânărul domn Angelescu, patron al Giuleștinei, la fel înțeleptul Săpunaru, așijderea Mihai "Miță" Iosif dacă nu cumva primul cartonaș galben primit de Belu nu a fost acordat prea ușor?
Nu, greșeala arbitrului Radu Petrescu a fost alta: intrarea lui Belu la Bancu era de „roșu” direct, nu de „galben”. Pentru lămuriri, întrebați specialiștii.
Interesant, toți intervievații din tabăra învinșilor au început prin a preciza că ei nu comentează arbitrajul și au continuat cu reproșuri pe sub breton la adresa acestuia. Albu, de exemplu, autorul golului rapidist, a susținut o scurtă prelegere despre Jocul Bărbătesc, al Rapidului, stil neînțeles de R. Petrescu și căruia i-ar fi căzut victimă Belu.
Lumea de după. Proza violenței
Ne-am întrebat cum va arăta lumea după ce Rapidul va lua primul gol și va suferi prima înfrângere. Căci timp de 6 etape visul se hrănea din entuziasm, dar și din organizarea jocului. Paradele lui Horațiu Moldovan păreau să ferece poarta și în fața asediului Craiovei. Galeria cânta frumos și celebra invincibilitatea favoriților, părând să îi poarte spre încă o victorie.
Răpunsul la întrebarea existențial-fotbalistică a venit pe final de meci, când Sorin Cârțu plecase de la stadion exasperat de ratări. Lumea de după întâia înfrângere a Rapidului arată urât. Golul lui Markovici și, mai ales, cel al lui Koljici au îndepărtat vălul mătăsii vișinii, iar la vedere au rămas lucruri vechi, știute și neplăcute.
Boema a migrat brusc în golănie. Petardele, sticlele și tot soiul de alte obiecte nefolositoare pe la casa omului aruncate în teren (continuăm prostește să ne întrebăm ce fel de controale se fac la intrarea în stadion, se mai fac?!) au întregit senzația aceea că la o adică antisocialul este mai puternic decât socialul, că poezia se transformă natural în proza violenței.
Și dacă te nimerea sticla?
De ce? Pentru că așa arată lumea profundă a fotbalului! Nu doar a fotbalului nostru. Voinicii peluzelor, că sunt granați, dedebați, nordiști, sudiști, lupi, câini, bivoli, cu toții sunt exponenți și ai unui nesecat filon delincvent. Uite cazul nostru cel mai recent. Cât au mai cântat poeții de ocazie a(r)tmosfera creată de suporterii Rapidului.
Și cum i-au mai mângâiat pe creștet chiar craiovenii, inclusiv Reghecampf, deși „oaspeții” nu puteau ajunge la vestiare din cauza dovezilor de iubire ale „gazdelor”. Cică așa-i la fotbal. Și dacă te nimerea sticla aia, dragă Laur, cum era? Complicitatea asta pute și nu servește nimănui. Bineînțeles că dacă spui ce vezi ești dușman, ești rău intenționat, ești cu ăilalți și, mai presus de orice, ești fătălău.
Poezie pură cu Miță
„Nu știu ce o să se întâmple dacă îmi plesnește inima (n.r. - întrebat despre faptul că nu poate da indicații, neavând licența Pro). Probabil va veni familia mea peste ei și o să le arate cum suntem noi” –Mihai Iosif la zona mixtă, după meci
Cum vă sună în context ultima declarație a domnului antrenor Mihai Iosif? Din lirica eminesciană? Pacifistă, de inspirație Mahatma Gandhi? Sau era ceva despre rolul familiei în societate și nu ne-am prins noi? Vreți o traducere din română în română? Mai bine nu.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
