)
Articol de Cristian Tudor Popescu - Publicat vineri, 07 ianuarie 2022 19:53 / Actualizat vineri, 07 ianuarie 2022 20:48
Deși am văzut meciul în reluare și știam rezultatul, n-am putut să nu mă îngrozesc. Simona s-a aflat în una dintre cele mai împuțite situații din tenis, nu numai pentru că serviciul ei a fost, potrivit propriei expresii, „de rahat”.
Conducând cu 6-2, 4-2, a pierdut, în câteva secunde, contactul cu mingea. N-a mai simțit-o plin în rachetă. Și e destul să greșești neforțat de 3 ori la rând pentru ca jocul să-ți intre într-o oscilație periculoasă.
Așa ceva se poate întâmpla și celor mai mari jucători. Iar dacă se nimerește să ai în față o „agățătoare” de tenacitatea Viktorijei Golubic, ai încurcat-o. Simțind nesiguranța Simonei, elvețianca a dat drumul la picioare și a trimis înapoi un număr impresionant de mingi.
Teoretic, răspunsul la asta e atacul, asumarea frecventă de lovituri decisive. Dar ce faci când nu mai stăpânești îndeajuns mingea ca să-ți și intre? „Ce să fac? Nu știu ce să fac!”, a strigat Simona spre Adi Marcu, cât se poate de sinceră, în vreme ce pierdea punct după punct. Ceva totuși a făcut: a dat cu racheta de pământ, de a sărit doi metri.
Evoluția scorului a fost dureroasă. După ce a cedat setul cu 5-7, Simona l-a început cu break pe al doilea. Apoi iarăși n-a putut să-și câștige serviciul și Golubic s-a dus la 3-2. A urmat un ghem lung și crâncen, pe care nu știu cum a reușit până la urmă Simona să și-l adjudece (nici ea nu cred că știe).
Viktorija a contrat-o iarăși, nemiloasă, cu alergarea și reverul tăiat cros: 4-3. Servește Simona și se face 0-40. Sunt rarisime pozele de joc ca aceasta, pe care le-am văzut vreodată, și din care jucătoarea aflată în corzi să revină.
Dintr-odată, Simo parcă s-a limpezit la față și a făcut trei puncte imparabile. Golubic a mai avut încă o minge de 5-3. Simona s-a adunat și a anulat-o și pe asta.
La 4-4 s-a produs ceea ce ar putea fi mingea anului, de până acum, în tenisul feminin. Golubic își ia inima-n dinți și atacă perfect, scoțând-o pe Simona din teren în dreapta, în stânga, și iarăși în dreapta. Plasează apoi o minge pe reverul Simonei, la peste 5 (cinci) metri de ea, și ocupă fileul.
O să revăd ce-a făcut atunci Simona poate de 10 ori, ca să înțeleg cum a fost posibil să înghită în sprint această distanță uriașă, și să frâneze pe vârfuri, în fracțiunea de secundă de echilibru reușind să arunce numai din brațe, fără corp, o minge plouată pe tușa din dreapta elvețiencei înmărmurite.
Cu o minge, la 5-4, care a prins vinclul liniei de fund, norocoasă (dar o vorbă în tenis spune că tușa poți s-o muști doar dacă joci la tușă, cu curaj), Simo a învins în acest meci cum numai marii campioni știu s-o facă, atunci când nu le merge jocul.
Și încă ceva, poate mai important, după nefericitul an 2021: dorința și voința de victorie ale Simonei Halep au rămas intacte.
