Courtois walked alone!

Los blancos și-au etalat slăbiciunile și cu Liverpool, confirmând că în duelurile cu granzii (PSG și Atletico sunt celelalte exemple elocvente) jocul propovăduit de antrenorul spaniol nu e la nivelul așteptat de Florentino Perez și cu atât mai puțin de fanii lui Real Madrid. Însă, extrem de curios, numai fostul campion cu Bayer Leverkusen a văzut o evoluție bună pe Anfield și o ușoară nesigutanță la fazele fixe!

Sigur că există circumstanța atenuantă că n-au trecut decât cinci luni de la înlocuirea lui Carlo Ancelotti, totuși Xabi Alonso are 21 de meciuri începând cu „rodajul” de la Mondialul Cluburilor. Perioadă în care los blancos au pierdut deja de trei ori: 0-4 cu PSG în SUA, 2-5 cu Atletico Madrid și 0-1 cu Liverpool. Toate pe teren străin.

S-a înclinat, fără drept de apel, în fața unor granzi ai fotbalului european. Excepție a făcut derby-ul cu Barcelona, jucat însă pe „Santiago Bernabeu” și împotriva unei campioane a Spaniei cu destui titulari accidentați și cu Hansi Flick în lojă.

Ce-avea de ascuns Xabi Alonso, fără replică la lecția lui Slot?

Excesul de încredere în forțele proprii, emanat și după pokerul servit cu Valencia, „un mort ajuns în fața crematoriului”, cum au scris spaniolii, a fost decontat marți pe Anfield. Acolo unde Real Madrid a avut mari probleme din nou în fața unui adversar în convalescență după bătăile multe încasate în Anglia. Diferența minimă pe tabela de marcaj este una mincinoasă, trupa lui Arne Slot putând câștiga la o diferență mai clară decât cea din precedenta confruntare din urmă cu aproape un an, în același infern.

Liderul din La Liga a livrat la Liverpool imaginea săracă, chiar depresivă, fără cap și coadă, care nici n-a știut să atace, nici să se apere! Probabil că Slot a studiat atent, fără a fi nevoie să spioneze schemele lui Xabi Alonso, ce a decis surprinzător să nu facă antrenamentul oficial pe Anfield (chipurile ca să nu-i fure Arne tactica!), meciul cu Atletico. Și a extras din el tot ceea ce era de speculat din vulnerabilitatea Madridului, care a părut că și-a uitat tactica în capitala Spaniei.

Așa cum am mai scris și după lecția dureroasă primită de la Diego Simeone pe Metropolitano, pe Anfield a bântuit fantoma lui Ancelotti. Deși Xabi Alonso a început cu jumătate de echipă schimbată față de formula de start folosită de italian - cinci titulari noi, dintre care trei în apărare - echipa a dezamăgit crunt. S-au repetat erorile grave defensive, de care „cormoranii” nici nu au profitat cum ar fi putut. Asta pentru că, a câta oară?, „San” Courtois a limitat proporțiile scorului. A fost, în antiteză cu celebrul imn al lui Liverpool, Walk Alone, exasperându-i pe oamenii lui Slot.

Huijsen a venit de la Bournemouth, dar este copleșit în aer!

Emblema haosului din ultima linie în fața uriașului (la propriu și la figurat) portar belgian a fost Huijsen. Spaniolul prea lăudat pentru calitatea sa rară de a ieși din apărare cu pase lungi și precise, lansând contraatacuri, a uitat complet de sarcinile din fișa postului. De parcă n-ar fi venit din Premier League, fostul stoper al lui Bournemouth nu a câștigat aproape niciun duel aerian, făcând să se simtă grav (cine ar fi crezut?) absența lui Rüdiger.

O fi având neamțul defectele lui, mai rudimentar tehnic, impulsiv uneori și mai puțin sigur cu mingea la picior, însă măcar în spațiul aerian blanco nu-și fac de cap „avioanele” inamicului. De mingile pe sus a profitat din plin Sorloth, la fel Mac Allister și compania au abuzat de o apărare în care și Eder Militao a fost complice la naufragiu.

Nu mai discutăm despre eternul punct nevralgic din flancul drept, de unde degeaba a plecat Lucas Vazquez, pentru că nu au dispărut bulevardele. Oricât ar fi de docil și de înțelegător în a se sacrifica pentru cauza echipei, Valverde nu e fundaș lateral, iar Trent, nici măcar Alexander-Arnold de la Liverpool. Să te bazezi numai pe Carvajal, tot mai des pacient blanco, este cumva lipsit de logică la nivelul pretențiilor celei mai titrate echipe din istoria Champions League!

Florentino a cheltuit în vară 45 de milioane de euro (fără bonusuri) pentru un adolescent venit pe „Bernabeu” cu are de Messi, dar rătăcit în propriile driblinguri și mult prea îndrăgostit de minge, în loc să transfere un vârf adevărat, căruia fanii blancos îi duc dorul de la plecarea lui Benzema. Și Arda Guler e cam supralicitat, turcul părând bun doar în La Liga cu adversari de mâna a doua. Servantul preferat al lui Mbappe nu se compară nici cu Mesut Özil, până la Kroos fiind o cale prea lungă. La fel cum nu poate fi substituit nici Modric.

Atacul suferă grav când Mbappe și Bellingham trec pe mute

Folosirea lui Camavinga în flancul drept la mijloc, „găselnița” elogiată din El Clasico, e încă o alegere neinspirată atunci când ai în față un adversar ce dictează un ritm intens. Chiar dacă te păcălește oferindu-ți posesia, pentru a te lovi fulgerător în moalele capului. Astfel, se pierd aportul ofensiv și golurile lui Valverde. Iar când Kylian nu mai este Gheată de Aur, că doar nu poate să încrie la foc automat pe modul Cristiano, Madridul suferă și în atac. Mai ales în meciurile în care nici Bellingham nu cântă „Hey, Jude!”

Nu e salvată de raidurile și depășirile unu-la-unu așteptate de la Vinicius, aflat încă în conflict cu fotbalul și cu antrenorul, chiar dacă scandalul s-a închis, diplomatic, de ochii lumii. N-ar strica și ca Xabi Alonso să dea credit mai mult nouarului de pe banca de rezerve, Gonzalo Garcia, golgheterul blanco de la Mondialul Cluburilor, pentru a avea planul B când ia o pauză de la goluri și Mbappe.

Dacă francezul va ajunge să fredoneze „Will Never Walk Alone”, nu ca Tibu Courtois aseară, atunci Real Madrid ar avea șanse să fie o pretendentă serioasă la coroana Champions League.