Rey Luka, Don Carlo y nada más!

Dacă la sfârșit de mai rivalii blaugrana au celebrat eventul, los blancos au trăit o zi istorică în schimb. Nu pentru că, în sezonul debutului său în LaLiga, Kylian Mbappe a devenit noul Pichichi și, foarte probabil, câștigătorul Ghetei de Aur.

Planetele în galaxia blanca s-au aliniat la despărțirea de două legende care vor rămâne veșnice în memoria suflării madridiste. La sfârșitul meciului cu Sociedad, decis de „dubla” lui Mbappe, căpitanul și profesorul echipei și-au luat rămas bun după ce au scris istorie pe „Bernabeu”. Luka Modric și Carlo Ancelotti au avut parte de onoruri regale la ultima apariție în fața fanilor proprii.

„Nu plângeți că s-a terminat, ci zâmbiți că s-a întâmplat!”

Decarul croat chiar merita să oprească meciul pentru a i se face culoarul de onoare, să fie apoi aruncat pe brațe de cei cu care a împărțit, în vestiar și pe gazon, bucuriile și tristețile. La fel a plutit în aer Don Carlo, un lord până la capăt, care niciodată nu a folosit mâna dreaptă, însă a ținut în mână o mulțime de vedete și caractere puternice, reușind să își ticsească vitrina cu trofee.

„Să nu plângeți pentru că s-a terminat, ci zâmbiți că s-a întâmplat!”. Mesajul transmis de câștigătorul Balonului de Aur în 2018 a fotografiat fidel finalul unei ere nemaipomenite. Fiindcă a venit vremea ca Modric să plece, croatul fiind ultimul din imensa linie de mijloc care i-a inclus pe Casemiro și pe Toni Kroos. Ce mare surpriză i-a făcut neamțul, prezent la margine pentru a-l îmbrățișa la ieșirea de pe teren pentru mult așteptatul standing ovation!

La aproape 40 de ani (când a trecut atâta timp?), dintre care o treime dedicați Madridului, Luka pleacă de pe „Bernabeu” (va mai juca la Mondialul Cluburilor) cu o colecție nepereche de trofee (28), între care și șase Ligi ale Campionilor! Croatul este marcatorul blanco cel mai vârstnic și cel mai bătrân madridist intrat pe teren, deposedându-l de recorduri pe miticul ungur Ferenc Puskás! Luka Modric va rămâne unul dintre cei mai valoroși mijlocași ai acestui mileniu. Și nu i-a lipsit din CV decât titlul mondial.

În 590 de meciuri, decarul a trăit nenumărate meciuri de povestit peste ani celor trei copii ai săi, care, alături de soție, i-au mai luat de pe umeri povara despărțirii. Sigur, în timpul turului de onoare al templului ce i-a fost casă timp de 13 sezoane, Luka și-a derulat în fața ochilor pe repede înapoi toate remontadele epice trăite. Mai ales pe cea cu PSG, pe care a menționat-o în mod special la interviul acordat pentru Real Madrid TV.

Sute de tricouri cu 10 ridicate de fani în onoarea lui Modric

Văzând toate acele minute emoționante, parcă mi-aș fi dorit ca partida cu Sociedad să mai fi durat măcar un ceas. Pentru ca Modric să își poată lua la revedere de la cât mai mulți fani care l-au idolatrizat și de la mai tinerii fotbaliști care l-au avut drept model de profesionalism și seriozitate. Dar și de modestie, dovedită în momentul în care i-a lăsat mingea lui Mbappe ca să mai înscrie o dată: „Bate liniștit penaltyul, este în joc un trofeu personal important de câștigat!”.

Greu de tot e să rămâi neatins în adâncul sufletului când 90.000 de glasuri și sute de tricouri cu 10 pe spate și numele lui Luka creează un spectacol unic. Completând scenografia pregătită în tribune cu acele două imense pânze omagiale și mesajele de pe tabelele OZN-ului din Capitală. Cum poate și mai dificil i-a fost lui Ancelotti să-și aleagă cuvintele în fața microfonului, chiar înaintea plecării spre Brazilia.

A fost exact cum a recunoscut la ultima conferință de presă. Nu s-a rușinat că a plâns, i s-au umezit bine de tot ochii mari și a ridicat iar sprânceana stângă. Italianul Carlo a rămas Don și n-a încetat să mulțumească pentru privilegiul de a fi antrenat-o pe Real Madrid. Și nu o dată, ci de două ori, contrazicând fundamental teoria că o ciorbă reîncălzită nu cade bine la stomac!

Indigestie au făcut numai invidioșii, care s-au minunat cum Carletto (așa scria pe pânza albă dedicată în peluză) a rezistat 453 de meciuri, dintre care 250 de victorii! Poate că și singurul tehnician cu titlu câștigat în fiecare dintre cele cinci campionate de top ale Europei merita o ieșire mai glorioasă din scenă, poate cu filmulețul carierei blanca proiectat pe tabelele panoramice.

15 trofee cucerite de Carlo Ancelotti în 6 ani la Real Madrid

Dar n-a fost deranjat că retragerea lui de pe „Santiago Bernabeu” s-a produs cu modestie, fără surle și trâmbițe, așa cum a venit de fiecare dată. Don Carlo lasă însă în spate, în aproape șase ani în total pe banca „Merengues”, 15 trofee, între care trei Ligi, și recordul celui mai medaliat antrenor blanco.

Italianului, unicul cu cinci „urecheate” ridicate după ce și-a agățat ghetele în cui, i-a sunat ceasul, cu un an mai devreme decât scria în contractul semnat la finele lui 2023. Nu îl deranjează că va pleca, pentru că o face pe ușa din față, chiar dacă-s destui care nu-i mai suportau stilul (nedemn de pretențiile campioanei Europei) și lipsa antidotului la tortura îndurată de Madrid în Clasico.

Lacrimile și emoțiile împinse la paroxism au mai estompat cearcănele nopților de chin și suferința perioadelor în care Carletto fie n-a fost inspirat, fie a trebuit să improvizeze greșit (Lucas Vazquez știe cel mai bine cât a pătimit), fie și-a gândit rău tactica sau chiar i-a întors spatele și norocul, considerat proverbial în istoria grupării blanca.

Și dintre norii dezamăgirilor ultimului sezon au răsărit panglicile curcubeului deasupra unui „Bernabeu” în care Real Madrid i-a trecut pe Luka și Carletto din iarbă direct în nesfârșitul muzeu cu trofee și amintiri.

Tot acolo și-a făcut un loc meritat un alt căpitan blanco, Lucas Vazquez. Ultimul care va spune adio clubului la care a petrecut 18 ani, însă nu și cel din urmă, în povestea frumoasă încheiată în Templul din Madrid într-o seară de 24 mai 2025. Cu un Hala Madrid răsunând mai vibrant ca niciodată și având afișul de gală cu Modric, Ancelotti y nada más. Gracias, Luka & Carlo!