Articol de Oana Duşmănescu - Publicat duminica, 30 iunie 2024 12:27 / Actualizat duminica, 30 iunie 2024 13:24
Cu câțiva ani în urmă, sistemul video de arbitraj automatizat mi se părea cea mai bună idee care ar fi putut vreodată să intervină în fotbal și să-l ajute. Mă întrebam de ce nu ne-am gândit mai devreme la asta - la concept, la implementare, la insuportabila ușurătate a ființei omenești sprijinite de tehnologie.
Îmi imaginam că sistemul VAR va fi varianta revoluționară care va îmbina măsurătorile precise cu decizia creierului uman și aceste două elemente alăturate vor șlefui un sport mai curat care să șteargă subiectivitatea ochiului, fără să înlăture însă considerentele specifice fiecărei faze de joc.
Încă trăiesc cu speranța că e o soluție minunată - cu excepția faptului că mașina începe să-și întindă tentaculele robotizante asupra filtrului gândirii omenești, devenind un mic Skynet, în care arbitrul englez Michael Oliver a jucat rolul unui Terminator rău, în thrillerul Germania- Danemarca (2-0, în optimile Euro 2024).
Danezului Joachim Andersen i s-a anulat un gol, în minutul 48, pentru un osfaid cât două vârfuri ale celor mai mici degete de la un picior. Așa a arătat sistemul VAR și cine suntem noi, muritorii simpli, pentru a-l contrazice?
Cinci minute mai târziu, același Andersen s-a făcut „vinovat” de un penalty în favoarea nemților, transformat de Kai Havertz, nici măcar printr-o mână care a atins involuntar mingea, ci printr-o minge pornită din bocancul lui David Raum, de care mâna, aflată într-o poziție firească pentru un fundaș în alergare, nu s-a putut feri.
Nu VAR-ul în sine, de bună seamă, ci interpretarea oamenilor care-l păzesc, care lasă în seamă mașinii toată gândirea și responsabilitatea unor decizii cruciale, mai cu seamă într-un meci eliminatoriu de la un turneu major.
Da, VAr-ul vede mâna acolo nu ar trebui să fie. E sarcina omului să analizeze și să determine legile fizicii și condițiile anatomice care au făcut ca acea mână să vină în contact cu mingea în careu.
Dacă punem la socoteală și golul anulat Germaniei - minutul 4, prin Nico Schlotterbeck - pentru un discutabil fault asupra portarului Kasper Scheimechel, le putem da dreptate danezilor: VAR-ul și oamenii relaxați la ideea existenței acestuia au ucis esența fotbalului.
Au golit-o de viață și de judecată, uitând că pe teren aleargă 11 contra 11 oameni, nu 11 contra 11 roboți care nu cunosc exasperarea, disperarea, senzația nedreptății și a neputinței în fața arbitrajului ca autoritate supremă.
Aceasta nu e o încercare de a răpi Germaniei meritul de a se califica în sferturile de finală ale competiției. E doar o mică reflecție asupra faptului că nu e prima oară când omenirea vine cu o superinvenție, pe care cineva rău-intenționat, dar și de mai multe ori nepriceput, o deturnează, nîscând confuzie și indignare.
