)
Articol de Gabi Glăvan - Publicat marti, 05 mai 2026, 14:39 / Actualizat marti, 05 mai 2026 14:39
Schimbarea siglei lui Dinamo de la 1 iulie, simbolul cu care generația actuală de suporteri a crescut, a declanșat un val de reacții previzibile, însă pentru a înțelege cu adevărat miza acestui moment trebuie să privim dincolo de estetică și să analizăm ce înseamnă acest pas atât pentru tribună, cât și pentru birourile clubului.
Pentru suporteri
Din perspectiva suporterului, orice modificare de acest gen este privită instinctiv ca un atac asupra identității, fiind alimentată de teama de viitor și de o nostalgie profundă.
Atașamentul emoțional este fundamentul relației dintre fan și echipă, iar sigla reprezintă puntea cea mai scurtă. Nu îi poți cere unui om care trăiește prin culorile clubului să fie obiectiv sau rațional, deoarece el caută un singur lucru: respectul.
Problema apare însă atunci când acest respect este tradus exclusiv prin rezultate imediate. Suporterul se simte respectat când echipa câștigă și ignorat când pierde, ignorând la rândul lui uneori faptul că și clubul are nevoie de aceeași formă de respect din partea sa.
În cazul lui Dinamo, fanii au demonstrat o loialitate rară, ținând clubul în viață prin implicare financiară directă. Respectul autentic față de o organizație ar trebui să se manifeste și prin susținere constantă iar a organizației pentru suporteri printr-o poziționare strategică care să construiască şi mențină un statut performant şi modern.
Dacă vorbim despre statut, cifrele actuale din Superligă, unde cluburile mari vând doar 2-3 mii de abonamente la prețul unui singur bilet la un meci european de top, arată că presiunea uriașă pe care o punem pe obligativitatea rezultatul de sâmbătă nu are întotdeauna un fundament economic solid în realitatea locală.
În sensul ăsta putem lua exemple de la țări precum Polonia si Cehia.
Clubul
Trecând de partea cealaltă, la nivelul clubului, situația este adesea greșit înțeleasă de mase. Un club de fotbal este, în esență, o organizație care are nevoie de o balanță financiară stabilă pentru a performa pe termen lung.
În fotbalul românesc, planurile strategice pălesc deseori în fața unui gol marcat din corner în minutul 93, iar viziunea de dezvoltare este amânată până când echipa reușește să lege două-trei victorii. Totuși, suporterul are nevoie de garanții care țin de comunicare, transparență și meritocrație, elemente care clădesc o cultură organizațională sănătoasă.
Forma corectă este una de organizare administrativă și sportivă care să aibă la bază o misiune, un motiv de existență. În jurul acestei misiuni se formează o cultură, iar acea cultură are niște valori. Partea interesantă este că acea cultură se formează și dacă vrei, și dacă nu vrei, iar valorile fie sunt construite, fie sunt însușite de la mediul social prezent în viața clubului.
Problema este că e o așa diversitate de medii într-un club (jucători, oficiali, suporteri), încât fără valori bine definite, bunul mers ajunge să depindă doar de caracterele dominante ale momentului și mai puțin de un plan de creștere real.
În acest context, o siglă nu este doar o imagine pentru fani, ci și un instrument vital pentru partenerii strategici. Lumea afacerilor de astăzi gândește diferit față de cea de acum 30 de ani, iar pentru a atrage sponsori moderni, un club are nevoie de o poveste nouă în care aceștia să creadă. Marketingul nu mai poate fi doar o speranță de a plăti salariile pe o lună, ci trebuie să fie o asociere de imagine valoroasă pe care să și-o asume ca fiind proprie.
Educație și trend
Poate vorbesc prea mult despre asta, dar e problema majoră cu care ne confruntăm și pe care nu vrem să o înțelegem. Nu este vorba despre școală, nu este vorba despre inteligență, este vorba doar despre empatie și de înțelegere a unui context.
Contextul Dinamo actual este unul care s-a dezvoltat și pe niște principii neobișnuite fotbalului românesc: parteneriat activ cu suporterii, mentorat și selecție bazată pe educația oamenilor din departamente, voluntariat, antrenor angajat în urma unui interviu, un proces de recrutare în etape a jucătorilor, dar poate cel mai mult s-a deosebit prin limbajul adoptat.
Noua siglă a lui Dinamo tinde să exprime în imagine ceea ce clubul a exprimat prin comunicare, și anume că nu vrea să facă zgomot și, în egală măsură, să se alinieze la anumite trenduri de imagine ce țin de simplitate. Deși „trend” pare a fi un cuvânt care nu este specific fotbalului, în realitate fotbalul vestic ne arată atât trendul sportiv (acela de a juca ultra-ofensiv și a adopta dueluri 1 la 1 pe tot terenul), dar și trendul administrativ de a arăta cât mai simplu, în egală măsură recognoscibil.
Empatie și parteneriate
Empatia are nevoie de înțelegere. Personal, cred că înțelegerea pe care trebuie să o avem ține de nevoia de dezvoltare a mediului și de aliniere la o serie de standarde, cel puțin de imagine. Nu e vorba dacă ne place cum arată ci contează ceea ce exprimă.
Un brand ca Dinamo nu are influență doar în țară, ci și în tot spațiul estic, sud-estic și central al Europei, iar nevoia noastră de a rămâne nostalgici poate fi mutată spre nevoia noastră de a progresa.
Dinamo, ca oricare alt club, are nevoie de suport pentru a trece la un nivel mai ridicat și nu vorbesc despre bani în sine, ci despre parteneriate care să cuprindă o poveste comună, care să creeze o imagine asociabilă.
Toate detaliile din noua siglă, chiar explicate, sunt menite să spună acea poveste. Dacă până acum ceva timp sponsorii căutau doar expunere, azi caută relații durabile. Celebrul „New Dinamo” poate că are o conotație mai corectă în structura parteneriatelor și a încrederii, pe când cultura sportivă trebuie să se bazeze pe principii organizaționale ce îşi au originea în educație şi mentorat, lucruri care au mai fost implementate și adoptate în anii în care Dinamo a avut cele mai mari performanțe la nivel european.
Schimbările sunt dificile, dar fotbalul s-a schimbat, chiar dacă local nu o simțim. Nu mai e vorba despre păreri, ci despre măsurători, studii de piața, trenduri, imagine, prezență şi mai presus de toate profit şi statut.
Şi eu sunt nostalgic, şi eu am păreri, dar nu pot să nu observ ce mişcări au loc la nivel social si cultural. Nu e vorba despre evoluție sau frumos, ci despre adaptare constantă. Normalitatea e doar un trend social.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
