)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat sambata, 13 august 2022 19:14 / Actualizat duminica, 14 august 2022 19:26
Salman Rushdie a fost victima unui atentat. Celălalt atentat e vorbăria despre scriitorul care consideră un lucru bun să publice un roman și un lucru neprețuit o victorie a lui Spurs
Un om nu va putea urmări derbyul londonez Chelsea-Tottenham. Ține cu Spurs de aproape 60 de ani, de când era elev la Rugby School. Suporterul nostru se află la terapie intensivă într-un spital din New York, convalescent după o operație complicată ca urmare a multiplelor răni suferite prin înjunghiere. Nu în timpul unei întâlniri între hooligans ai galeriilor adverse, ci la o conferință despre cărți. Cărțile sunt arme din ce în ce mai periculoase. Mai ales dacă au titluri precum "Versetele satanice".
Fatwa și celălalt blestem
Dacă urmăriți știrile, ați înțeles că pacientul-suporter este Salman Rushdie, scriitorul asupra căruia ayatollahul iranian Khomeini a pronunțat sentința de fatwa în urmă cu 33 de ani. Fatwa înseamnă o perpetuă condamnare la moarte în baza a ceea ce liderii religioși ai regimului islamic de la Teheran considerau o carte blasfemiatoare. Povestea este cunoscută de toată lumea și necunoscută de toată lumea. Care lume nu prea mai citește, iar din acea parte care încă mai citește doar o parte a citit Versetele.
Nu este o carte ușoară, dimpotrivă. Și bineînțeles că la un anumit nivel intelectual romanul poate fi lecturat în cheie blasfemică. Iar a scrie ironic despre Mohamed e infinit mai periculos decât a-l lua peste picior pe Iisus, asta a neglijat scriitorul. Prin ricoșeu, fatwa l-a mai condamnat pe Rushdie la ceva. Să fie scriitorul unui singur roman, "Versetele". Alt blestem, din fericire unul din care totuși nu se moare.
Casa cu povești
Este o nedreptate strigătoare până la cerul acela de unde cădea Gibreel Farishta la începutul proscriselor "Versete". Rushdie nu este produsul de marketing al propriei condamnări la moarte (așa credeam până am citit o primă carte de-a lui)! Rushdie este autorul unor mari romane (inclusiv prin dimensiuni), începând cu "Copiii din miez de noapte" (1981), care a și câștigat Booker Prize (cel mai important premiu literar din spațiul anglo-saxon) și Booker of bookers (adică cea mai bună carte din istoria premiilor). Continuând cu "Rușinea", "Ultimul suspin al maurului" (primul roman scris după aparenta relaxare a condamnării la fatwa), "Furie", "Pământul de sub tălpile ei", "Shalimar Clovnul", "Seducătoarea din Florența", "Casa Golden" sau "Quichotte", ne aflăm în fața unei opere ca o casă cu povești a unuia dintre cei mai mari scriitori ai timpului nostru.
Condimente indiene
Enumerarea de mai înainte este o selecție personală din care aș zice că nu trebuie să lipsească "Joseph Anton", carte autobiografică scrisă la persoana a treia și care descrie literar exact perioada din viața scriitorului în care devenise o țintă a fundamentaliștilor și era păzit de agenți Scotland Yard și periodic se muta în alte și alte reședințe puse la dispoziție de prieteni scriitori și editori. Este un roman despre camaraderie, dezicere, trădare, solidaritate, frică, curaj, inconștiență. Este un roman în care nu găsești elementele de realism magic ori fantastic istoric care au zidit faima scriiturii lui Rushdie, dar din care nu lipsesc farmecul lui de mare povestitor și umorul vecin cu satira și autoironia. Ceva asemănător cu faimoasele condimente indiene din fabuloasa bucătărie indiană care apare și ea în toată splendoarea în toată opera lui.
Nu era momentul! Nu era?
Atacul asupra lui Salman Rushdie a ținut preț de câteva ore afișul știrilor televiziunilor, la concurență cu descinderea agenților FBI la reședința lui Donald Trump. Apoi a căzut în subsol. S-a sporovăit doct despre semnificația atentatului și a cărții care a provocat fatwa. Analiști, istorici, filozofi, foști miniștri ai culturii. Îi recunoșteai ușor pe cei puțini care vorbeau în cunoștință de cauză. Nimeni, dar nimeni nu a pomenit ceva despre pasiunea pentru fotbal a lui Salman Rushdie. Nu era momentul, stimați telespectatori! Nu era potrivit un astfel de subiect minor atunci când planeta intelectuală analiza mesajul operei scriitorului înjunghiat pe altarul luptei pentru libertatea de expresie. Oare?
O carte bună și un meci neprețuit
Dacă Salman s-ar fi uitat la televizor de pe patul acela de spital nu cred că l-ar fi deranjat ca vreunul dintre exegeții lui de ocazie să amintească despre pasiunea-i netulburată pentru Spurs. Cel care a scris în New Yorker un articol cu titlul "The People’s Game", același cu cel care a postat pe twitter "Ok, să publici o carte sau să înregistrezi un film este foarte bine, dar un Tottenham-Man United 3-2 este neprețuit" aparține clasei restrânse de intelectuali care nu fac caz de erudiția lor și nu consideră sportul o activitate destinată exclusiv plebei.
Suporteri și suporteri
Rushdie nu a avut talent să practice niciun sport ("în liceu aveam trei defecte care mă făceau oaia neagră – eram străin nealb, eram deștept și nu eram bun la sport"), dar își trăiește microbismul cu un talent de veteran al stadioanelor. La meciul de duminică 14 august de pe Stamford Bridge adversari îi vor fi nu doar Tuchel și ai lui, ci și domnul deținător al Premiului Nobel pentru literatură, Mario Vargas Llosa. Peruanul este mare susținător al lui Chelsea. Din altă rezervă de spital, din Italia, îi va însoți Alessandro Baricco în călătoria în imperiul golurilor. Scriitorul italian, fan AC Torino, suferă de o formă agresivă de leucemie, iar atunci când a aflat despre boală a numit fotbalul înaintea literaturii printre lucrurile cărora vrea să li se dedice după vindecare.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
