Ceva nemaivăzut în retragerea lui Rafa

S-a disipat euforia unei reveniri atât de așteptate, care fost tratată cu un colier de senzații, de la entuziasm până la scepticism total, oglindă a lumii contemporane, în care, așa mi se pare, ceea ce azi ocupă prim-planul mâine e aruncat într-un sertar sau direct pe jos.

Peste tot și toate însă, cel mai lucid a rămas, în orice moment, chiar el, Nadal. Și-a cântărit și expus cu franchețe stările și așteptările, alături de mult realism. E anul final? Probabil. Cu siguranță e primul din 1999 când nici Roger, nici Rafa nu vor fi pe tablou la Melbourne. 

Pentru spaniol ar fi frumoasă o porție de zgură sud-americană, ca acum mulți ani, dar poate e prea din scurt. Rămâne să vedem ce se va întâmpla în continuare. 

2. Grigor Dimitrov câștigător la Brisbane e un eveniment justificat: ar fi fost nedrept ca atât de mult talent să se dizolve în anonimat la anii maturității. 

Se întâmplă exact contrariul, începând din ultimele luni ale lui 2023 încoace: parcă totul în jocul lui e mai copt, mai legat, mai echilibrat și mai îndrăzneț decât ceea ce s-a văzut din 2017 - sezonul de vârf - în total.

3. Wow! Jean-Julien Rojer învingător, tot la Brisbane, la 42 de ani și 4 luni, alături de Lloyd Glasspool, alt partener, după 2 ani, 7 titluri (unul la Roland Garros) și o finală cu Marcelo Arévalo, câștigător și el, tot azi, la Hong Kong. În ultimul act, Juls l-a depășit pe Kevin Krawietz, alt fost partener al lui Horia Tecău (fiindcă aici voiam să ajung).

P.S. Dacă tot a început anul cu un titlu, poate Andrei Rublev va înceta să se automaltrateze.

P.P.S. Văzând-o pe Elena Râbakina cum a dominat finala cu Sabalenka de la Brisbane și la ce nivel a ajuns, per total, mi se pare fascinant că a câștigat primul ei titlu la București, în 2019, atunci când toți ne-am dorit ca Patricia Țig să fi fost campioana.