)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 17 martie 2025 11:00 / Actualizat luni, 17 martie 2025 14:02
Nicio surpriză, play-off-ul a început glonț. După ce Craiova a dezarticulat-o pe U Cluj, iar CFR a reamintit tuturor că e mereu un pericol, exersând pentru titlu cu Dinamo, prima rundă s-a încheiat mirosind a pucioasă, într-un FCSB- Rapid frumos ca o furtună cu tornade.
Tensiune, nervi, goluri frumoase, explozii de bucurie, disperare, ratări, o gafă de portar care a murit înainte să se nască pentru Rapid. Război pe teren, la fel și în tribune, cu bannere sub centură și orice limită, chiar dacă vorbim de civilizația de arenă.
Condusă de două ori, Rapid a renăscut mereu, chiar și în inferioritate, iar FCSB a ratat victoria de la numai câțiva metri, după ce alergase până la epuizare după egalare.
Cele 20 de meciuri în plus prin Europa n-au cum să nu lase urme
Un 3-3 spectaculos, nu doar pentru neutri, chiar dacă fiecare tabără ar putea invoca argumente că ar fi meritat mai mult. Rapid, cravașată cu ambiție de numărul 1 de pe bancă, omul care nu e dispus să cedeze, în ciuda declarațiilor de pe la interviuri, nu se împacă deloc cu ultimul loc de la masa bogaților.
S-a ridicat, a avut momente în care a dominat inclusiv fizic sperietoarea roș-albastră. Dar FCSB, cu câteva „mâini” moarte, a făcut totuși cumva să nu piardă. Însă au apărut mai multe semne de slăbiciune ca niciodată, dovadă că, până la urmă, cele 20 de meciuri în plus prin Europa n-au cum să nu lase urme.
Da, va fi un play-off cum n-am mai avut. E abia începutul și promite meciuri în care se va juca la baionetă, fără menajamente. Nimeni nu vrea să ia prizonieri, toată lumea e încă în cărți.
Păcat că partida asta frumoasă, de luptă, cu reușite, cu greșeli, cu bune, cu rele, a fost precedată de un nou derapaj grosolan al antrenorului echipei oaspete, la adresa unei jurnaliste.
Care nu l-a întrebat decât dacă Rapid a cerut control doping. Nu fără temei, după ce respectivul personaj acuzase mai mult sau mai puțin voalat, teatral cum îi e felul, că roș-albaștrii aleargă nefiresc de mult, după ultima confruntare din sezonul regulat.
Am auzit că nu prea înghite postul tv la care lucrează colega noastră. Dar una e una și alta e alta.
Și tocmai anunțase, a câta oară?!, că vom asista la un alt discurs din partea lui de acum înainte. Și-a revenit repede.
Numele de scenă era Siminică
Îmi amintește de un celebru clovn al Circului de Stat din anii '70-'80. Numele de scenă era Siminică (orice asemănare cu personaje reale e chiar întâmplătoare), care avea un număr ce a amuzat multe generații de spectatori: „Nu mai am, da' mai am!”.
Apărea „neinvitat” pe scenă, cânta la tot felul de instrumente, o colegă i le lua, îl certa și îl întreba dacă mai are. „Nu mai am, da' mai am”, spunea spre public și tot mai scotea câte ceva dintr-o haină larga sau de prin șalvari.
Putea cânta la orice, era un virtuoz, nu doar un clovn, era și saltimbanc, un showman complet, care acapara privirile și hohotele. Dar era meseria lui. Cei care au în jur de 50-55 de ani își amintesc de Siminică.
Culmea, și antrenorul cu pricina joacă „Nu mai am, da' mai am!”. Ba că Rapid a murit pentru el, da' vrea la Rapid, ba că o să plece după o bulgăreală, da' nu mai pleacă, ba că o să-și schimbe discursul, că o să fie altfel, da' nu, revine la dumele de cartier care l-au consacrat. Un geniu mereu neînțeles, o victimă a circumstanțelor, a evenimentelor, a sorții.
Am mai scris aici, ca antrenor, nicio problemă, are fler, reacție, simte jocul, știe să-și motiveze jucătorii. Nu e perfect, dar cine e?! La capitolul ăsta, chiar nu e nimic de adăugat.
Dar pentru ceea ce face în afara ariei tehnice, nu are nicio scuză. Și din acest motiv, de acum înainte, eu n-am să-i mai pomenesc numele. Pentru că totul are o limită. Pe care personajul cu pricina, e clar, nu o are. Fiindcă a mai jucat în câteva episoade asemăntoare, mai mult sau mai puțin publice. Nu e că nu-i plac ziariștii. Îi plac, dar numai când îi convine.
Poate că nu e întâmplător ce i-au pregătit cei din galeria roș-albastră. N-o fi fost deloc elegant mesajul lor, dar nici ce face omu' nu e. Și dacă tot dai în toată lumea, normal că-ți vine și înapoi. Bun antrenor, zero barat la comunicare. Din partea mea, și dacă ia titlul, nu contează. Să-l ia și să se ducă cu el spre Piața Romană. Aia din Alaska!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
