De ce bat tobele, Rapidule?!

Poate nu e deloc întâmplător că pe la toate emisiunile de analiză, deși echipa era neînvinsă în primele 9 runde, nimeni nu-i vedea cu adevărat pe vișinii candidați la titlu. Poate din cauza avântului Craiovei.

Jocul Rapidului a fost și este al dracu de anost, inodor, insipid, incolor, cum vreți

Sau mai degrabă fiindcă jocul Rapidului a fost și este al dracu de anost, inodor, insipid, incolor, cum vreți. Ok, se joacă pe bani grămadă și orgolii imense, nu mai ține aia cu "mai bine o bară frumoasă decât un gol urât", suporterii chiar vor rezultate, performanțe, să simtă că ai lor contează. Și nu numai suporterii, sunt sigur că și acționarii simt la fel.

Dar chiar și așa, toți ar vrea să vadă și ceva fotbal șampanie. Însă Rapid arată ca o echipă mediocră, care a învățat pe dinafară lecția pragmatismului, să tragă de rezultat, uitând însă să se bucure de farmecul fotbalului. Și să-l și ofere.

Da, a strâns 9 runde fără înfrângere, puncte multe, e încă acolo sus. Dar jocul suferă, fiindcă nu poți să trăiești la infinit din explozia lui Dobre sau inspirația și oportunismul lui Koljic.

Asta se simte, asta se vede, inclusiv din tribune și poate de aici comportamentul fanilor la finalul meciului cu Hermannstadt. Fiindcă altfel e imposibil de explicat reacția lor, pe alocuri grobiană, după o serie atât de bună aritmetic.

E clar că lucrurile nu funcționează, că scârțâie, dar toate astea s-au camuflat cumva sub preșul rezultatelor. Gâlcă o spunea mereu după meciuri, ca pe un refren. De fiecare dată era nemulțumit de consistența scăzută a echipei, mai ales cea ofensivă, de fluctuațiile de angajament din timpul meciurilor, de lipsa de fluiditate a jocului.

Acum, după prima înfrângere a fost chiar mai vehement. Se vede că se abține, că spune mai puține decât ar vrea, că este nemulțumit de lot și că nu i s-a adus ce vede toată lumea că ar avea nevoie..

Aioani a avut mai multe atingeri decât Vulturar

Fiindcă nu trebuie să te uiți pe cifrele de pe Wyscout ca să intuiești că, împotriva sibienilor, Aioani a avut mai multe atingeri de minge decât Vulturar, de exemplu, sau că posesia negativă, a paselor înapoi și lateral la alibi, a fost mai mare decât a celor ofensive. Poate nici nu e așa. Dar așa se vede.

Costel Gâlcă, prin felul lui de a fi, a adus echilibru unei echipe ce fusese sfâșiată de prea multe orgolii și războaie interne în campionatul precedent. Și refuz să cred că nu e chimie între el și echipă doar pe principiul prostesc cu iz medieval, că nu are trecut de rapidist. Dar fie nu reușește să transmită jucătorilor ce vrea de la ei, fie aceștia chiar nu pot mai mult. Cel puțin deocamdată.

E greu când vezi că mai nimic din tot ce-ai lucrat în ciclul de dinainte de meci nu se regăsește pe teren. E greu să construiești jocul cu Christensen, care vrea, se zbate, aleargă, dar nu are harul de a face lumină.

Petrila a ajuns doar o săgeată cu vârful rupt, Keita e bun la „topoare”, dar nu și pentru a duce jocul înainte, Vulturar e peste tot și nicăieri, Baroan e mai prezent și mai util în fața apărării. Ca să-i enumerăm doar pe cei care au jucat duminică seară.

Iar soluții de creativi nu prea sunt. Hromada, Gojkovic și Grameni și-au arătat limitele, Micovschi e doar de avarie, iar Pop a ajuns de la statutul de posibil diamant la piatră de praștie.

Continuând cu meciul pierdut împotriva sibienilor, totul a mers anapoda, nu doar ofensiv. Apărare jale, și în benzi, dar mai ales în centru. La golul lui Buș, hai că Pașcanu a făcut ceva, s-a dus după fentă la preluarea superbă a atacantului și n-a mai avut frâne să reacționeze la șut. Dar Kramer unde era? Îl ținea de șase lui Aioani și privea. La reușita lui Chițu, e deja prea mult, nici n-ai ce să mai comentezi.

Toți specialiștii, cu sau fără trecut fotbalistic, au remarcat poticnelile, lipsurile și limitele din jocul Rapidului, absența unor jucători care să facă diferența, care să aducă nu doar culoare, dar și eficiență. Dobre, e clar, nu se poate dedubla, deși marchează și din extremă și din centru.

Oricum, căpitanul vrea uneori să facă prea multe. Inclusiv să se certe cu galeria, ceea ce este o greșeală chiar și când ai dreptate. E axiomatic, un război imposibil de câștigat.

Rămâne un mare semn de întrebare cum de n-a reușit Pederzoli și echipa lui să aducă totuși și ceva jucători de creație în ditamai mercato. Deși e clar că Gâlcă a cerut. Sau poate nici acolo „pasele” nu funcționează.

Fiindcă se aude că nici sus, la birouri, "jocul" nu e prea fluid. Vă amintiți de ședința de la Ligă , după ce Dan Șucu ceruse demisia de onoare a lui Gino Iorgulescu?

La acea întâlnire, Rapid a avut cei mai mulți reprezentanți, adică trei. Avocatul Mihail Marian venise primul, pentru că trebuia să fie prezent la Comisia de Disciplină. Apoi au ajuns acționarul Victor Angelescu și noul director executiv, Mircea Mereuță. Ambii au fost surprinși când s-au întâlnit în sediul LPF. Fiindcă niciunul n-ar fi știut că vine și celălalt. Și, ulterior, la ședință, nici "ofensiva" giuleștenilor n-a fost prea susținută. Nu s-a întâmplat nimic.

Nici acum nu e mare lucru. A venit prima înfrângere, nu e un capăt de țară. Dar care dezvăluie și mai acut probleme mai vechi sau mai noi. Să vedem cum reușesc Gâlcă și ai lui să treacă peste asta. Fiindcă tobele bat, dar mai degrabă a avertisment, amenințător.