)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat joi, 06 martie 2025 22:08 / Actualizat joi, 06 martie 2025 23:55
Toată ziua am simțit așa, că parcă atmosfera a fost mai încărcată decât de obicei, pe măsură ce meciul se apropie. Nu mai era vorba despre Olimpiacos sau despre PAOK, ci de Lyon, o nucă tare, din Ligue 1, cu un lot de peste 200 de milioane de euro. De cinci ori mai mare decât al campioanei noastre. Olympique nu mai e cine a fost cândva, dar vine dintr-o altă lume a fotbalului. Și până la urmă, asta s-a văzut.
Mai ales că celor de la FCSB, decimați oricum de accidentări importante, li s-a mai extirpat în această seară și unul dintre plămâni, Valentin Crețu, care a fost suspendat. Și totuși, roș-albaștrii au avut marile ratări ale startului de meci. Edjouma, Miculescu, Ngezana au fost atât de aproape să-l bată pe Lucas Perri. A lipsit mereu ceva sau portarul oaspeților a avut de fiecare dată reflexul potrivit.
Pe măsură ce a trecut timpul, presingul în jumătatea franceză s-a tot retras.. Lyon a început să-și arate colții și valoarea, ne-a înghesuit în multe momente în ultimii 20 de metri și golul lui Tagliafico a venit cumva ca un deznodământ logic. Chiar de acolo, din dreapta apărării, de unde lipsea Crețu.
Mihai Popescu e totuși stoper, iar Miculescu s-a lăsat și el prins în capcana întinsă din partea opusă de francezi. E greu să acuzi pe cineva, dar poate dacă gladiatorul era acolo, argentinianul nu mai dădea cu capul de pe picioare, de unul singur. Poate.
Mai rău e că până la pauză pulsul celor de la FCSB s-a simțit tot mai slab. Neîncrederea e un virus al dracu' de greu de ignorat. Nu era nimic ireversibil, dar parcă totul părea pierdut. Însă mai era o repriză.
Iar de la vestiare, FCSB a ieșit mai vioaie, mai ofensivă. Atât cât se poate fără Olaru, fără Bîrligea, fără Tavi Popescu. Și a început să alerge, să pună iar presiune în ultima treime și în careul oaspeților. Până la urmă, chiar și pe 6 în Ligue 1, Lyon a mai văzut genul ăsta de asedii, în disputele cu Marseille, cu PSG, cu alții de pe la ei. S-a clătinat, dar n-a lăsat nicio crăpătură destul de mare să ne strecurăm spre egalare. Un timp.
Pentru că FCSB a continuat să alerge, să caute ceva de care să se agațe. Și a venit încă o centrare a lui Radunovic, la capătul căreia Băluță, aproape excomunicat de la roș-albaștri, l-a executat pe Perri.
Normal că Lyon a încercat să ne împingă iar în plasă. Am rezistat o vreme, Chiricheș și ai lui au avut și alte oportunități. Mai era puțin până la o remiză care ne mai lăsa loc măcar de iluzii. Parcă se topise toată oboseala, mușchii și-au reamintit ce au de făcut, ora aia în inferioritate cu Rapid era din altă poveste.
Dar fotbalul nu iartă și nu așteaptă. Totul s-a prăbușit pe final, cu golul lui Fofana, care a venit tot de acolo, din stânga, pentru că reflexul lui Mihai Popescu l-a tras iar spre centru. Dawa ar fi putut să readucă speranțele, iluziile, ceva în care să mai credem. Perri și "transversala" s-au opus.
Iar la următorul corner, ne-au lovit amintirile. Unul parcă la indigo după cel al naționalei României în Danemarca, în 2003. Ne-au prins risipiți de disperare și în patru contra doi Fofana ne-a judecat sumar, pentru 3-1. Un alt episod, dar aceeași poveste. Tot fără happy-end, cum s-a mai întâmplat în confruntările roș-albaștrilor cu lyonezii. Deocamdată FCSB s-a oprit în „optimile” Europa League. Și nu e deloc puțin, e chiar mult, mult peste ce bănuiam. Băluță încă mai speră în miracole.
Mai degrabă rămâne ca la Lyon să lupte încă o dată pentru orgoliu și onoare. Minuni se mai întâmplă. dar rar. Dar de acum, e clar, totul pentru Superligă. Până la urmă, 40 chiar e foarte mic în comparație cu 200. Și câteodată inima și ambiția nu pot să compenseze diferența.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
