)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat sambata, 22 martie 2025 00:34 / Actualizat sambata, 22 martie 2025 00:34
Parcă am mai văzut filmul ăsta, nu demult. Când România nu era de suflet, când jucam doar câte o repriză pe meci și asta nu ne ducea nicăieri. Scuze, ne-a dus în Divizia C din Liga Națiunilor.
Între timp s-au schimbat multe, din bine în mai bine. Dar aseară am avut senzația aia de deja vu, în care mai nimic n-a mers, mai ales în prima repriză. Fiindcă nu ajunge mereu doar să pui suflet, parcă uitat din greșeală la vestiare. Trebuie să mai fii și primul la minge, să poți să pasezi și ofensiv, să te și aperi legat. Să te impui, măcar ca atitudine, ca joc, mai ales când îți tine spatele „zidul galben”. Am început slab, haotic și ne-au taxat repede.
A mai fost și factorul Drăguș. Sau Mircea Lucescu, care a ales. Chiar, nu l-am mai văzut de mult așa de gânditor pe tehnicianul naționalei. Îmi părea chiar ușor alarmat, nedumerit, fără soluții, deși sunt sigur că ar spune, vehement, că nu mai există așa ceva la vârsta și experiența sa.
Denis a fost acolo, chiar a avut 3-4 ocazii, una mai clară ca alta, dar le-a dat cu piciorul. Sau cu capul. Totuna. Nu sunt genul de viteaz de după război. Dar chiar nu poți să nu te întrebi ce ar fi fost dacă în fața porții bosniacilor ar fi fost Louis Munteanu. La cât tupeu și killer instinct are, probabil că s-ar fi simțit și pe tabelă. Nu vom ști niciodată.
În partea a doua, odată cu intarea lui Ianis Hagi în locul lui Tănase, aseară doar o poză neclară, a fost parcă puțin altceva. Am fost mai prezenți în jumătatea lor, în preajma careului lui Vasilj. A plutit pericolul pe acolo, la fel și o minge pe mâna lui Tahirovic, un penalty pe care arbitrul Makkelie a decis să nu-l dea, nici după ce a vizionat filmul fazei.
Am schimbat, ne-am zvârcolit, dar ne-a lipsit luciditatea. Oamenii de creație, de explozie, de forță, nu au funcționat. Multă precipitare, tot mai accentuată spre final. Nu ne așteptam, poate nici ”tricolorii” nu se așteptau. Dar uite că fotbalul e mereu necruțător, dacă îl lași. Ne făceam calcule să ne batem cu Austria pentru primul loc, dar ne-a învins o echipă care n-a mai bătut în ultimul an și jumătate decât pe Liechtenstein. Dar poate că asta ne-a păcălit, că a pierdut până și cu Luxemburg.
O lecție, un semnal de alarmă. Poate că e bine că a venit acum, la început de campanie, când încă se mai poate repara ceva. Să sperăm că nu s-a terminat cu magia, cu flerul, cu norocul.
Golul lui Gigovic și o echipa modestă, dar harnică, ce a știut ce vrea, împotriva sorților, au fost de ajuns să ne readucă la realitate. N-o să fie deloc simplu. De acum, e chiar mai greu. Că am cam rătăcit sufletul, suflul, inspirația, flerul. E doar un accident sau un moment de răscruce? Așteptăm răspunsuri...
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
