)
Articol de Mihai Mironică - Publicat vineri, 14 februarie 2025 14:31 / Actualizat vineri, 14 februarie 2025 16:05
Sunt un paseist. Am un cult pentru marii jucători români cu care am deschis ochii în fotbal în anii ‘80, craioveni, dinamoviști, steliști. Pe de altă parte, cred că actualul parcurs al celor de la FCSB trebuie pus în galeria marilor aventuri europene din istoria noastră. Și simt că există o reținere din acest punct de vedere.
Există o rezistență la admirație și asta pentru că arhitectul acestui nou succes continental al celor de la FCSB este cel mai controversat, hulit personaj din istoria fotbalului nostru.
Oamenii în general sunt dispuși să-i acorde merite chiar fiului unui dictator, care era, la rândul său, un minidictator, Valentin Ceaușescu, dar se blochează în fața acestui paradox: un parașutat de nicăieri în fotbal, Gigi Becali, poate lua niște decizii incredibil de inspirate.
Dacă un Mircea Lucescu sau un Anghel Iordănescu sau un Mirel Rădoi lua deciziile din jurul acestui meci de la Salonic, se vorbea despre genialitatea autorului acelor decizii. Ngezana și Miculescu sunt scoși la pauză, iar înlocuitorii marchează imediat golurile cu care este răsturnată situația pe tabelă.
Gheorghiță era un jucător de la penultima clasată în SuperLigă, este adus cu 100.000 de euro și aruncat imediat în luptă. Iar el răspunde cu gol la câteva minute după intrarea în prima sa înfruntare europeană. Dawa a fost cel mai ironizat fotbalist din istorie și totuși el a fost păstrat și folosit intens la FCSB.
Mutarea cu care s-a forțat inițial, cea cu Edjouma în locul lui Chiricheș, precum și cea cu care s-a readus echilibrul, Alhassan în locul lui Bîrligea, ar fi fost considerate chestiuni fine, de mare strateg, dacă autorul lor ar fi fost un nume mare din antrenorat. Iar reticența se extinde și asupra jucătorilor campioanei.
Dacă Dobrin ar fi făcut fenta lui Bîrligea prin care au fost scoși din joc 3 adversari la golul lui Gheorghiță, fentă urmată de rezistența la tentația de a șuta și de generozitatea de a pasa în centru, atunci această fază ar fi intrat în folclorul fotbalului nostru.
Nu e nici noroc, nici întâmplare
Sunt aruncate în luptă cuvintele “noroc” și “întâmplare”. Norocul ar fi eliminarea lui Taison, numai că FCSB a câștigat la Salonic în acest sezon și-n inferioritate numerică. “Întâmplarea” este cam imposibil de invocat, FCSB fiind echipa din Europa cu cele mai multe meciuri din acest sezon.
Campioana a venit din străfundurile preliminariilor și este la un pas de „optimile” Europa League, acolo unde nu am mai ajuns de 12 ani. Și acolo unde a fost tot FCSB, apropo de „întâmplare”.
Sigur că mai e doar un pas până la „optimi”, dar e un pas uriaș de făcut. PAOK este o echipă calificată în „sferturile” Conference League în sezonul trecut. S-a întărit spectaculos în această iarnă.
Problemele defensive, mai ales în flancuri, au fost evidente la FCSB în prima repriză a turului. PAOK are jucători cu salarii uriașe în comparație cu cele oferite în România, cu experiențe consistente în fotbalul de cel mai înalt nivel.
Vor fi 50.000 de fani în tribune așa cum au fost și în urmă cu 19 ani la o altă înfruntare istorică între Răzvan Lucescu și acest club care pe atunci se numea Steaua. Răzvan consideră că și acum el înfruntă Steaua pe marea scenă europeană. Așa cum au considerat aseară și cei de la televiziunea din Grecia care a transmis acolo partida. Așa cum consideră și UEFA, și toată Europa.
Pentru că asta a însemnat mereu Steaua, 50.000 în tribune și cel mai de succes club din România. Zisu cineva că o echipă din ligile inferioare, înființată în 2017, este Steaua pe care toată Europa o știe ca fiind superlativul fotbalului românesc.
Însă vedem că Steaua cea nouă a fost adusă doar la stadiul de bază de recuperare pentru vreo echipă străină care vine la București să joace cu 50.000 de fani în tribune împotriva altei echipe care a păstrat orgoliul steliștilor la cel mai înalt nivel.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
