Principalul negativ al serii nu a fost Kovacs

Rareori, cineva reușește să unească persoane cu viziuni și pasiuni atât de diferite precum a izbutit Kovacs cu prestația sa de aseară.

Istvan Kovacs a fost un arbitru cu o precocitate fără egal în fotbalul nostru. Treptat, în campionatul României, el a început să-și arate slăbiciunile. Nu știu sigur dacă a făcut-o pentru că era lipsit de inspirație sau din alte motive.

Dar îți poți pune întrebări după ce vezi cum, în perioada de maximă rivalitate dintre FCSB și CFR, arbitrul domiciliat în Cluj nu dictează penalty în acest derby modern când lui Camora îi cade mingea pe mâna care era depărtată de corp.

Sau când auzi cum, în timpul partidelor, Kovacs i se adresa amical căpitanului CFR-ului cu alintul „Camo, Camo”, iar lui Florinel Coman îi mârâia un descalificant „marș, mă”.

Treptat, Kovacs s-a consacrat în fotbal ca fiind un arbitru agreat de marile rivale tradiționale sau de conjunctură ale lui FCSB.

De exemplu, acum 10 ani, când Astra a oprit hegemonia celor de la FCSB, Istvan Kovacs era perceput ca fiind arbitrul taberei anti-FCSB, în timp ce Alexandru Tudor, viitorul angajat material și spiritual al lui Becali, era indicat ca fiind contraponderea lui Kovacs în duelurile la vârf din campionat.

VAR a salvat cariera lui Kovacs

Sistemul VAR a apărut la fix nu doar pentru a salva cariera unui arbitru care dezamăgea tot mai des, dar chiar și pentru a o potența. Fără VAR, Istvan Kovacs nu ar mai fi fost nici măcar un arbitru de primă ligă în România.

Este, probabil, arbitrul căruia VAR îi corectează cel mai des deciziile inițiale și nu de ieri, alaltăieri, ci de sezoane bune. Care au fost rele în campionat, nu atât de rele în competițiile internaționale.

Dar nu asta este cel mai important pentru un meci, de câte ori este chemat un arbitru la monitor, ci justiția finală. Și, din această perspectivă, mie nu mi se pare că acest derby a fost distrus în măsura în care se întâmpla cu partide din vremurile marilor tâlhării pe care le-am prins în anii ‘80, ‘90 sau începutul acestui secol.

Și acum, fazele

La faza în care se duelează Korenica și Cîrjan, este extrem de greu de decis. Marius Avram spune că trebuia dictat penalty chiar dacă dinamovistul își calcă adversarul.

Un fost arbitru contactat de GSP spune că Istvan Kovacs a luat decizia corectă tocmai pentru că jucătorul dinamovist și-a călcat adversarul.

Mie nu mi se pare că este o eroare scandaloasă. Este o fază foarte grea și, după cum putem vedea, ea generează perspective diametral opuse. Există argumente pentru ambele interpretări. Orice ar fi hotărât Kovacs, decizia lui ar fi fost contestată.

La fel și în cazul eliminării lui Duarte. Da, lovitura nu este una cu adevărat brutală. Dar chiar și Marius Avram, partizanul ideii că portughezul nu trebuia eliminat, admite că UEFA a transmis că loviturile la față trebuie judecate mai dur.

O lovitură la față are chiar mai multe conotații decât o împingere. Duarte a riscat cu acel gest și a fost sancționat. Portughezul este marele responsabil pentru înfrângerea lui FCSB.

Aici, Avram are 4 adversari în privința interpretării fazei, pe Kovacs, pe cei doi arbitri din camera VAR și pe fostul arbitru contactat de GSP.

În rest, deciziile finale au fost corecte, acceptate de toată lumea, și când a fost anulat penalty-ul împotriva lui Dinamo, și când a fost anulat golul lui Garita. E corect dictat penalty-ul când Târnovanu îi pune o barieră cu brațul adversarului.

Istvan Kovacs a nimerit o partidă cu faze foarte dificile și nu are nicio eroare finală majoră clarissimă. Și eliminarea lui Duarte, și duelul dintre Cîrjan și Korenica au parte de interpretări opuse.

Concluzia cea mai importantă ar fi că, atunci când te apuci să-ți pălmuiești adversarul peste față, indiferent de cât de bine îl prinzi, riști foarte mult. Duarte a fost principalul personaj negativ al serii și nu Kovacs.