Donald Ceaușescu și Mărin Infantino

Ni s-a spus că fotbalul a fost inventat ca să lase politica la poarta stadionului, că pe stadion poți să înjuri politica, atunci când ratează favoriții sau când primesc ai tăi gol. Pe gazon trebuiau să vorbească mingea, arbitrul și tabela, așa era pe vremuri, restul rămânea în afara celor patru linii albe, acolo unde se termină iarba și începe gălăgia lumii. Asta până când a venit Donald Ceaușescu, cel care are prostul obicei să sară gardul.

Din când în când, un împărat ca el, dar nu Cătălin Împăratu, de la CS Balotești, își amintește că și mingea este rotundă, iar ceea ce este rotund poate fi împins într-o direcție convenabilă, cu o vorbă, cu un telefon, cu un mail oficial pe care scrie White House, adică, mai pe românește, cu o presiune îmbrăcată în haine diplomatice.

Casa Albă găsește de cuviință să bată la poarta FIFA pentru cartonașul roșu al lui Balogun, dar nu are legătură cu Iran sau Israel, adică nu pentru o criză internațională, ci pentru o eliminare dintr-un meci de fotbal.

Nu cumva s-a schimbat regulamentul fără să ne anunțe nimeni, pentru că arbitrii fluieră, iar cancelariile judecă apelul, dar nu-l judecă, anulează deciziile din teren.

America, aproape de Mauritania

Îmi vine în minte o după-amiază africană, fierbinte ca tabla unui acoperiș în august. În Mauritania, finala Cupei curgea încet, prea încet pentru răbdarea președintelui Mohamed Ould Abdel Aziz. Scorul era egal, fotbalul își mesteca tactica și oboseala, iar oamenii din tribune așteptau deznodământul, de fapt erau foarte puțini oameni în tribune.

La meci era și președintele țării, că nu avea ce să facă în ziua aia, și, dintr-odată, partida s-a oprit. Fluier final în minutul 63, a coborât președintele pe teren și a ordonat să se joace direct lovituri de departajare.

Este fix ca și cum cineva ar fi smuls ultimele capitole dintr-un roman fiindcă îl plictiseau. Lumea a râs atunci, iar cei care au trecut prin asta s-au oripilat, era prea grotesc ca să nu provoace una dintre cele două reacții.

Azi nu mai râde nimeni, pentru că metodele au devenit elegante. Nu mai coboară nimeni din tribună să-i șoptească arbitrului, se scriu adrese oficiale, se dau premii false pentru pace, a ajuns FIFA lui Mărin Infantino, organizație mafiotă, să stabilească și premii politice. Și uite așa se pune în mișcare mecanismul influenței, iar influența poartă costum, cravată și vorbește impecabil despre echitate, însă esența e aceeași, când își umflă unul puternic influența, e gata.

Neindependenta FIFA

M-am plictisit că de ani întregi mi se tot spune că FIFA este independentă, că politica trebuie ținută la distanță, că toate federațiile sunt suspendate dacă miniștrii le bagă mâna în buzunar sau în regulament.

Și atunci cum se cheamă momentul în care ditamai Casa Albă găsește firesc să intervină într-o suspendare, păi dacă asta nu este politică, atunci ce naiba e? Mondialul ăsta este cea mai mare rușine la adresa fotbalului, la adresa celor care mai cred că sistemul ăsta e curat, că acolo nu se fac din astea.

De fapt, ce nu vi se spune este că politica este interzisă numai pentru cei mici, pentru federațiile din colțul lumii, din țări neimportante din țările fără greutate, astea care se uită la TV de vreo 30 de ani.

Datele problemei se schimbă atunci când vorbește o mare putere, regulile devin elastice, ca plasa porții după un șut zdravăn. În fond, vorbim despre o industrie care produce miliarde, cică doar profitul FIFA de la Mondialul ăsta e undeva la 10 miliarde de coco, iar acolo unde sunt miliarde, principiile încep să coste enorm.

America demonstrează, prin vocea lui Trump, că nu mai încercăm doar să câștigăm meciurile pe teren, pe holuri, în birouri, la orice masă, niciodată pe teren, iar ăsta, să-mi fie cu iertare, dar nu mai e fotbal, e circ, teatru, telenovelă ieftină.

Dacă Balogun a văzut un cartonaș roșu regulamentar, atunci locul lui este în tribună, indiferent ce steag flutură în spatele lui, că așa l-au iertat și pe Messi, măcar acolo a închis arbitrul ochii și s-a stins cabina VAR, dar la Balogun s-a acordat direct roșu, pentru intrare de Liga a V-a Dâmbovița. Cică regulamentul nu are culoare politică, ei n-are pe dracu’.

Poate că până la finalul acestui simulacru de Mondial, înaintea unei semifinale, vom afla că nu comisia de arbitri stabilește brigada, ci Donald Ceaușescu și Mărin Infantino, e posibil să-i vedem și pe ei arbitrând.

Politica se încălzește pe marginea terenului, peste tot, noi ne facem că n-o vedem, dar ce naiba să te mai mire, când Mărin Infantino, la un demonstrativ din ăsta FIFA, a bătut un corner cu ciocul și era să-și dea cu genunchii-n dinți!

Vai de zilele fotbalului modern, cu pauze de publicitate și arbitraje robotizate la Casa Albă! Huooooooooo!