Exemplul FCSB

Să joci 20 de meciuri în cupele europene, 30 în competiția internă, plus 3 în Cupa României, dar și în Supercupă, adică 54 de partide oficiale, să fii primul în play-off, este mult peste puterile unei echipe de fotbal de la noi.

În condițiile în care echipa roș-albastră e lăudată de toți adversarii din Europa și a adus un coeficient fantastic României, 14,50, dublu față de cât adunase în ultimele 4 sezoane, se găsesc oameni care spun că diferența e prea mare, că nu avem față de cupele europene.

Că FCSB nici n-a avut adversari prea buni, deci intervine contradicția, adică PAOK, campioana Greciei, Olympiakos, Hoffenheim, Rangers, Manchester United și Lyon sunt echipe slabe, nu? După logica unora, posibil să creadă că orice echipă din România se poate bate mâine cu Real Madrid, poate chiar cu penalty pentru U Cluj, minutul 90.

Sau uităm unde sunt celelalte echipe din fotbalul nostru? Exemplul este FCSB, oricât de dureros ar fi să accepte unii sau să o arunce pe aia că au luat titlul după 10 ani. Până la urmă, să ajungi la nivelul la care este FCSB, cam de atâția ani ai nevoie să devii foarte puternic.

De ce nu performează și alții?

Un fotbal sănătos n-ar aduce echipă din Liga a II-a în cupele europene, dacă ți-ai respecta blazonul și statutul, iar în ultimii ani trebuie să recunoaștem că ne-am făcut de râs încă de la primele meciuri din vară.

Avem câteva rușini istorice, unde echipe din Albania, Slovenia, Cipru sau Luxemburg ne-au dat la propriu cu terenul în cap. Încă două echipe dacă ar trece din Conference League de toamnă, fotbalul nostru ar fi din nou în primele 10-12 din Europa. În România, de câțiva ani, se dau exemplele fotbalistice, FCSB și Academia lui Hagi, dar nimeni nu vrea să învețe! De ce? Autosuficiență? Probabil!

Lipsă de viziune, management foarte slab, oameni superslab pregătiți! Evident. Decât să se plângă pe la primării și consilii județene, stând cu mâna întinsă, pentru a mai aduce încă 20 de fotbaliști străini din campionate de tip Sunday League, amatori plătiți la nivel profesionist, cluburile de la noi mai bine și-ar lua notițe.

S-a râs atât de mult de Becali că s-a adeverit proverbul românesc cu cine la râde la urmă, iar echipele nu vor să înțeleagă că fără investiții, fără transferuri pe bani nu prinzi nici măcar mirosul de siglă europeană.

+14 FOTO

Că e cam rușinos să mergi în Luxemburg, după o pregătire de vară prin Austria sau Spania, și să îți dea Differdange 03 sau Dudelange de la 30 de metri, iar la revenirea acasă să o arunci pe aia clasică: „Ne vom concentra pe campionat!”.

Exact, superb, fantastic, ireverențios, mai ales când joci 20 de meciuri la 0-0 sau 1-1, pe mingea a doua, iar în celelalte 10 ai noroc chior de teren mocirlos, dar cu licență de Liga I. În loc să vorbești despre cei care sunt foarte sus, mai bine ai lua notițe.

Play-off și play degeaba

Rareori, câte o echipă susținută din bani publici prinde play-off-ul, cum e cazul Universității Cluj în acest an, când se anunță și cel mai echilibrat campionat!

Oare? La cât de “fierte” sunt echipele astea să joace la rezultat, să n-avem iarăși surpriza că ne-a dezamăgit și sezonul ăsta, iar lupta pentru titlu nu va exista, pentru că va fi tranșată în minitur. Echipele susținute de autoritățile locale aruncă bani în stânga și-n dreapta și mai ciupesc de pe urma FCSB-ului, care cumpără tot ce e bun la noi.

Sincer, play-out-ul la noi ar trebui să se numească play degeaba, acolo se cam stă cu mâna întinsă și cu șut spre banii din drepturile TV. Mai apare câte un fotbalist care dă bine în ele, pac, scoate Becali un milion de euro și ăștia-s banii.

Credeți că belgienii vor renunța de fraieri la sistemul ăsta cu play-degeaba? Au descoperit că le-a tras fotbalul în jos, că nu se dezvoltă, că-s atât de multe meciuri încât nu mai au timp să se mai gândească la performanță, ci doar la uzură. Și uite așa se blazează și fotbalul cu acest play degeaba. Noroc cu FCSB și banii lui Becali!