)
Articol de Narcis Drejan - Publicat marti, 05 august 2025 22:09 / Actualizat marti, 05 august 2025 22:31
Moment de reculegere pentru Iliescu? Și joacă Jiul cu Minerul? Asta nu mai e coincidență. E comedie neagră de stat.
România nu duce lipsă de ironii. Dar unele dor mai tare decât altele. De pildă, când Federația Română de Fotbal anunță moment de reculegere în Cupa României pentru moartea lui Ion Iliescu, iar în aceeași zi se joacă Jiul Petroșani – Minerul Lupeni, e clar că istoria nu doar că se repetă, dar face și mișto de noi.
Să punem și imnul golanilor la meci
Ce e de comemorat aici, de fapt? Omul care i-a chemat pe mineri în București cu trenuri speciale? Cel care a pus bâta în mâna lor și a dat liber la vânat de studenți, jurnaliști, femei, intelectuali?
Cel care a condus țara cu zâmbetul înghețat al unui „apparatchik” sovietic, convins că democrația e bună, dar doar când tace și stă în colț?
Ne batem joc de istorie
Iliescu nu merită momente de reculegere. Iliescu merită pagini de manual, capitole întregi de vină istorică și judecăți postume. Iar dacă tot vrem simbolism, ce simbolism mai cinic decât un meci între două echipe din Valea Jiului, exact a doua zi după ce țara se oprește, chipurile, din respect pentru cel care a transformat minerii în forță de represiune?
Jiul Petroșani și Minerul Lupeni, două echipe ale unor comunități care au trăit exploatarea, propaganda, tăcerea și moartea pe viu. Minerii adevărați nu au fost niciodată cu Iliescu. Au fost victimele lui. Iar azi, în 2025, ne prefacem că nu vedem ironia: că ținem un moment de tăcere pentru că ni s-a spus să o facem, în timp ce memoria celor bătuți în ’90 și ’91 e ștearsă de praf, de ignoranță și de frică.
FRF, alooooo, dormiți? Patraulea, Trandafire?
Dacă există un loc unde ar trebui să NU se țină momentul de reculegere, acel loc este exact Petroșaniul. Pentru că acolo oamenii știu. Pentru că acolo, tăcerea nu e reculegere, ci revoltă. Acolo, când taci pentru Iliescu, îți scuipi propriul trecut.
Dar FRF nu e acolo pentru istorie. E acolo pentru regulament. Pentru gesturi. Pentru imagine. Pentru bifă.
Și astfel, România profundă va avea, miercuri, un moment de reculegere pentru că așa se cere. La un meci între două echipe numite după mineri. Într-o țară condusă, până nu demult, de un om care a folosit minerii ca bâtă împotriva poporului.
E mai mult decât ironic. E o palmă cu mănușă neagră peste obrazul celor care încă mai cred că memoria nu e o glumă proastă.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
