)
Articol de Narcis Drejan - Publicat luni, 16 decembrie 2024 13:41 / Actualizat luni, 16 decembrie 2024 15:12
Înaintea fiecărei acțiuni a echipei naționale, fostul căpitan al “tricolorilor” atacă subtil sau direct Federația.
După 115 meciuri în echipa națională, evoluții lăudabile la PSV, Barcelona și Galatasaray, aș aminti și anii fantastici de la Știința, între '85 și '90, mai ales că am crescut pe „Central” cu meciurile fabuloase ale „Baciului”, Gică Popescu nu ratează niciun moment să înțepe pe cineva, în special din cadrul Federației.
Cuvântul „jenă” nu e tocmai potrivit când ai nimerit într-o grupă cu Austria, Bosnia-Herțegovina, Cipru și San Marino. În primul rând, vii cu un mesaj prin care desconsideri adversarul, iar Austria e mai puternică decât noi, iar cu Bosnia-Herțegovina ne batem de la egal la egal.
Foștii internaționali englezi n-au venit cu „ne-ar fi jenă” că vom juca cu Serbia, Albania, Letonia sau Andorra.
De înțeles până la un punct
Înțeleg foarte bine că Popescu nu poate lucra cu nimeni din Federație, știe bine prin câte a trecut, alegerile împotriva lui Mircea Sandu din 2005, dar mai ales în 2014, când s-a ales cu închisoare.
Că arestarea lui, chiar înainte cu o zi de alegerile de la FRF, a fost o mânărie de tip românesc. În România se anulează orice, dacă nu-i convine sistemului, adică Popescu a fost doar o scobitoare în fața băieților care au stabilit noua orânduire de la Federație.
Mi-e greu să cred că Popescu ar vrea să se mai întoarcă la Federație sau mai visează să conducă fotbalul românesc, dar nu ratează niciun moment de a-i ataca pe cei de acolo, ba chiar sărise cu crampoanele pe gleznele lui Edi Iordănescu, de la „măi băiatule” la „între noi doi este o diferență mare” sau „eu știu ce înseamnă echipa națională, el nu știe”.
Răspunsul lui Edi? A construit o echipă națională de care e mândră o țară întreagă, a câștigat grupa la Euro, a creat o efervescență în jurul reprezentativei cum nu mai fusese de la generația lui Hagi, de acum 30 de ani.
Sunt de înțeles frustrările lui Gică Popescu, dar nu Edi sau alt angajat al Federației a fost implicat în Dosarul Transferurilor. Apoi, Edi și-a încercat norocul ca antrenor și și-a atins cam toate obiectivele, pe când Popescu n-a încercat să vadă ce înseamnă să construiești o echipă ca antrenor sau să-ți asumi rolul de selecționer.
Și fanii Craiovei au o jenă
Din păcate, Gică Popescu a ales altă cale, decât cea a antrenoratului, a deschis o școală de fotbal la Hanul Doctorului, în Craiova, care a intrat în faliment după 14 ani, 2000-2014, de unde au ieșit jucători bunicei și mulți mediocri.
Apoi, fanii Craiovei nu și-l vor aminti niciodată ca pe un mare fotbalist și produs al Băniei, pentru că nu uită cum în 2002, într-o perioadă grea a clubului, s-a plecat cu autocarul de fotbaliști spre București,
„Baciul” le-a mai dat un șpiț fanilor Științei. S-a dat iubitor al Craiovei, apoi a semnat cu Dinamo. De atunci, fanii Craiovei simt o mare jenă, le e jenă când Gică Popescu spune că iubește Universitatea.
