)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat sambata, 03 octombrie 2026 11:12 / Actualizat sambata, 03 octombrie 2026 11:27
Acest 0-6 cu Polonia constituie una dintre cele mai drastice înfrângeri din istoria modernă a fotbalului nostru. Înfrângere, dar și rușine. Umilință, să nu ne ferim de cuvinte. N-am în față nicio statistică, așa că nu găsesc altă comparație decât acel dureros 1-7 cu Elveția, consemnat la Zürich în 1967. Când, în ciuda unui scor neverosimil, în formația tricoloră au evoluat, printre alții, Nelu Nunweiller, Nicolae Dobrin, Ion Pîrcălab și Mircea Lucescu. S-a lansat atunci versiunea că, din eroare, jucătorii ar fi mâncat ori băut ceva ce nu trebuia. Nu s-a demonstrat însă niciodată că ar fi fost dopați. Totul a rămas la nivel de zvon.
De data asta, după 0-6 de la Varșovia, regretul e cu atât mai mare, la fel și suferința, cu cât meciul a început încurajator pentru noi. Cu o echipă a lui Hagi vie și coerentă. Capabilă de un presing vârtos și, speram, de un rezultat pozitiv. Dovadă că oaspeților le-au aparținut și primele ocazii de gol. Ratate de T. Băluță și Bîrligea.
A venit însă, n-ar mai fi venit!, minutul 22, în care, făcând exces de zel, arbitrul elvețian Urs Schnyder l-a eliminat pe Radu Drăgușin, direct cartonaș roșu, pentru un posibil fault la Lewandowski comis din postura de ultim apărător. Într-adevăr, Drăgușin a pus o mână pe adversar, numai că fotbalul e un sport de contact și bărbătesc, iar golgheterul polonez, uns cu toate alifiile, s-a răsucit în aer din dorința de a-l impresiona pe „central”. Ceea ce a și reușit, Urs Schnyder dictând lovitură de pedeapsă (fructificată de același Lewa), dar și eliminându-l pe stoperul român.
În opinia mea, dar și a altora, o decizie prea aspră. Chiar dacă arbitrul a apreciat că Drăgușin n-a jucat mingea, n-a urmărit-o, ci și-a „vânat” adversarul. A fost totuși prea puțin pentru un asemenea verdict.
De acord că Drăgușin a judecat greșit traiectoria balonului, o centrare de vreo 30 de metri. Apoi că, aplicând la sânge regulamentul, ca și în cazurile lui Băluță și Ghiță avertizați aiurea, degeaba, elvețianul putea invoca unele circumstanțe de penalty. Dar și așa, dincolo de orice interpretare, el a înclinat clar balanța în favoarea Poloniei. Chiar în mod hotărâtor întrucât, rămasă în 10 oameni, naționala noastră s-a prăbușit și a încasat goluri la foc automat.
Până și unui dintre componenții ei de regulă lăudat, Rațiu, și-a arătat limitele. Pe flancul lui s-a lărgit bulevardul pe care Zalewski a bătut pas de defilare. În inferioritate numerică, România s-a transformat, imi cer scuze, într-un sac de box. Dar nu intru în alte amănunte, le amân după partida de luni, cu Suedia. Nu fără a mai spune o dată că arbitrul Schnyder a exagerat, acordând fault la împingerea lui Lewandowski de către Drăgușin.
Am această convingere care nu se datorează, vă asigur, vreunui îndemn patriotard ori intenției de a-i menaja pe Hagi și pe tricolori. De nerecunoscut în repriza secundă, carne de tun.
Pornirea lui Schnyder mi-a adus aminte de alt Urs, și el elvețian, de Urs Meier. Acesta a arbitrat Danemarca - România, 2-2 la Copenhaga în 10 septembrie 2003, partidă pe parcursul căreia i-a ajutat pe danezi din răsputeri. Le-a dat cadou un 11 metri și a prelungit meciul nejustificat până când Laursen a egalat la 2 în minutul 90+5! La scor egal, România a pierdut in extremis calificarea la CE 2004 din Portugalia.
Iar Urs Meier a mărturisit în autobiografia sa publicată mai târziu că, luat la rost de fanii noștri pe e-mail și amenințat, a trebuit să solicite și să obțină protecția poliției!
Ca atare, chiar s-ar recomanda pentru viitor să ne ferim de Urs, nu credeți?
