)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat duminica, 30 martie 2025 15:13 / Actualizat duminica, 30 martie 2025 15:36
Șumudică a pus acest 1-2 de acasă cu Craiova pe seama ghinionului. Ba și a unuia repetat, cu trimitere la faptul că meciul de sâmbătă a fost al treilea la rând în care Rapid a pierdut puncte prețioase în prelungiri. Ca într-un vis urât, a luat golul decisiv cu Hermannstadt în minutul 90+5 (Neguț), cu FCSB în 90+4 (Fl. Tănase) și cu Craiova în 90+4 (Mitriță).
Se poate spune și așa, dar de data asta n-a fost numai neșansă, ci și neglijență. Pentru că nu-i permis, având în față un fotbalist ca Mitriță, să-l lași nesupravegheat în finalul întâlnirii, ca să primească liber balonul, să-și potrivească pașii, să tragă nestingherit la poartă și să marcheze.
Șumudică a exagerat însă când a dat de înțeles, a sugerat, că înfrângerea s-a datorat și arbitrajului lui Istvan Kovacs. De acord că acesta, deși trebuia, n-a acordat două faulturi în favoarea Rapidului. La Dobre și la Burmaz, evidente în opinia mea. Dar atât, Universitatea n-a învins pentru că a ajutat-o "centralul".
Nu pe mâna arbitrului a obținut ea victoria. S-ar cuveni însă ca Istvan Kovacs, de departe arbitrul nostru numărul 1, să explice public de ce, după ultimul fluier, l-a eliminat pe Petrila cu "roșu" direct. E obligatoriu ca el și CCA să lămurească lucrurile întrucât muțenia n-ar face altceva decât să acuze.
Altfel, Rapid a plăcut. A jucat de la egal la egal c u Craiova în majoritatea timpului, coerent, curajos. Dovedind că nu s-a calificat întâmplător în play-off și că poate spera la o cupă europeană. S-au remarcat Dobre și Christensen, promițătoare titularizarea în premieră a tânărului Vulturar.
Din păcate, vișiniii au irosit iarăși ocazii de gol multe și mari. Pe lângă două bare, puțin le-a lipsit giuleștenilor să înscrie, lui Petrila și lui Christensen, în același minut 20. O dublă ocazie uriașă.
Ca atare, fără să mi-o ia cineva în nume de rău, aș ezita să răspund la întrebarea dacă Universitatea a meritat să câștige? Parcă mai tentat aș fi să zic că Rapid nu merita să piardă. Numai că, admiteți acest clișeu, fotbalul se joacă pe goluri, nu pe ratări, pe impresii ori pe merite.
Totuși poate că partida ar fi avut alt deznodământ dacă, după ce au egalat grație autogolului lui Zajkov, rapidiștii s-ar fi mulțumit cu 1-1, ar fi închis jocul și n-ar fi forțat victoria. Schimbându-l, de exemplu, pe fundașul Braun cu mai ofensivul Micovschi. Și el parte din "farmecul vieții", Șumudică a riscat și nu i-a ieșit. Nu l-aș condamna însă pentru asta.
În privința Craiovei, evoluția și succesul de sâmbătă au confirmat ceea ce am spus și repetat. Că, atunci când Mitriță se află într-o zi fastă, cu chef de joc, Universitatea poate bate pe oricine și oriunde. Rădoi e, nu încape îndoială, principalul autor al schimbării echipei din Bănie, condusă de experiența lui Bancu și de strălucirea lui Mitriță, "cel mai bun din Superligă" (Șumudică).
Nu în sensul în care Rădoi i-a învățat pe băieți cine știe ce strategii savante ori așezări-surpriză. Pentru că le-a transmis ceva din ambiția și din dârzenia caracteristice lui pe când juca. Din, să nu vă deranjeze termenul, câinoșenia lui. Din dorința de a fi mereu primul, de a nu se teme de nimeni și de nimic.
Așa au devenit fotbaliștii Universității mai implicați și mai siguri pe ei, după chipul și asemănarea antrenorului, transformare de atitudine ce se vede, părerea mea, în special la Mitriță și la Baiaram, responsabili, voluntari.
Craiova de azi e mai așezată ca în anii precedenți, mai matură și, pe cale de consecință, mai periculoasă pentru adversari. În măsura în care va continua pe aceeași linie, va avea un cuvânt greu în lupta pentru podium, dar și pentru titlu.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
