)
Articol de Radu Cosașu - Publicat vineri, 09 iulie 2021 10:23 / Actualizat vineri, 09 iulie 2021 10:23
Nu putem discuta cu eleganța lui Mancini și Luis Enrique.
Oricât am fi de pretențioși și de chichiricioși, nu cred că finala Anglia-Italia poate fi socotită ca scandaloasă. Dimpotrivă, aș spune că e rezonabilă după tot ce s-a întâmplat surprinzător în acest turneu mult mai spectaculos decât prevăzusem.
Sub City sau Chelsea
Rezonabil nu înseamnă că nu există obiecții. Strict personal, Anglia mi se pare că e prea mare favorită. Fan Premier League, prefer naționalei engleze fotbalul celor 4 fruntașe din clasamentul campionatului lor. Susțin liniștit că naționala asta - favorizată de multe ori, chiar și de un penalty discutabil în semifinala cu danezii - nu e peste City sau Chelsea.
Nu veți intra în careu!
Cu Italia e altceva, ea are un statut de revelație, de noutate în joc, în moral, deși nu semifinala cu Spania ar fi exemplară pentru acest nou. Chiesa a marcat printr-un contraatac clasic de pe vremuri, după ce în prima repriză a jucat totul pe intercepție, cu logica de altădată: "Oricât vă omorâți cu pasele, nu veți intra în careu, nu veți găsi poziția de șut". Adaug - apropo de semifinala cu Spania - că nici nu am văzut în vechiul stil ca Italia să ia gol în min 80, la 1-0 pentru ea.
Eleganța selecționerilor
Dar parcă nici nu am văzut vreodată o solidaritate în tandrețe ca aceea din meciul cu Belgia, când toți l-au copleșit pe Spinazzola după ce a salvat de pe linia porții un 2-2 indiscutabil al lui Lukaku și De Bruyne. A fost un delir de entuziasm de parcă ar fi apărut un nou Facchetti și trebuie să fii un Mancini să deplângi imediat după victorie accidentarea lui Spinazzola. În general, e greu să discuți Italia-Spania ca Mancini și Luis Enrique, cu obiectivitatea și eleganța lor.
Disputa din studio
Gică Craioveanu fusese indignat de triumful Italiei. A fost pentru prima oară când s-a încins o polemică tranșantă în studioul Digi - Gică fiind contrazis de Ilie Dumitrescu și Andrei Niculescu. Țineam partea lor, eu fiind încă sub efectul Morata de la penalty-uri, unde ratase când în meci egalase trecând de Chiellini....
Ghinion? Ghinion Morata? Prea mult ghinion... Și m-am luminat: de ce stăruie Spania în savantlâcul paselor prelungite prea mult? Nu pricep. Mai degrabă - nu mă pricep. Luis Enrique e mulțumit, presa spaniolă îi elogiază ca pe niște eroi patetici.
Eu îi găsesc prea savanți, iar pe Gică Craioveanu îl socotesc prea sentimental în favoarea Spaniei. Nu e o enigmă. Dar cine nu e sentimental? Ilie Dumitrescu ține pe față cu Anglia - e vreo enigmă de ce? Toți suntem sentimentali în fotbal, să nu ne mințim și să ne dăm reci nevoie mare!
Calea spre progres
Pe Wembley am ținut cu Danemarca lui Eriksen și n-o să pricep de ce l-au scos pe Damsgaard la 1-1, introducându-l pe Poulsen în atac, de-atunci schimbându-se tot cursul jocului. Nu-i nicio rușine după un asemenea turneu plin de controverse să accepți că nu pricepi totul din fotbalul de azi. E o cale spre progres în înțelegere.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
