)
Articol de Radu Cosașu - Publicat sambata, 10 septembrie 2022 12:07 / Actualizat sambata, 10 septembrie 2022 12:23
FCSB pe London Park a fost cu totul altceva decât cu Hermannstadt
Inutil să polemizăm în jurul penalty-ului de la Londra. E unul din acelea controversabile (sunt dintre cei care susțin că n-a fost), cu care s-a „murit nu o dată.
Inutil să polemizăm despre cine o antrenează pe FCSB, cine e vinovat pentru înlocuirile neinspirate. Un Compagno de nota 6 în Gazetă, pe care l-am văzut făcând zid în careul propriu, scos de pe teren pentru un Miculescu de 4...
FCSB e antrenată și de un Dică, și de un adică - Becali. Ce să mai discutăm? Nimic nu are importanța Conferinței prestate 70 de minute de către FCSB.
A fost cel mai bun joc al ei din ultima vreme. Asta e indiscutabil șți nu are sens să ne dedăm la faulturi. Așa cum ne știm de o viață, sunt toate șansele să fim răpuși de scorul final, subjugați de un penalty și de cele 3-4 minute de după el și să nu vibrăm la jocul (Conferința) echipei. A fost neverosimil de bun.
A fost la intensitatea unui „poate-poate...”, vorba lui Balint. Poate că batem - atât de exact le replicau „conferențiarii” români londonezilor, atât de aprig se băteau pe fiecare minge, nu-i mai văzusem așa de nu mai știu când.
Admit că exagerez. Dar am de ce. Presingul funcționa bine, băieții, precum promisese Coman, dovedeau un fotbal de caracter, nu aveam obiecții la un 1-0 sau chiar un 1-1 bine ținut în frâu.
FCSB la Londra era cu totul altceva decât fusese cu Hermannstadt. Nu are rost - repet - să conferențiem despre căderea de după penalty, după cele 70 de minute de „poate-poate”. Vom mai trăi povestea asta - nu ne poate vindeca nimeni de ea, lăsați-mă să exagerez!
După meciul cu Ballkani (intră și Kosovo în cultura mea fotbalistică), după ultima afacere a lui Dan (să iei un punct în ultimul minut când puteai pierde 3 în 90), îl rog să facă totul, cum se zicea, ca să mă mențină printre fanii lui și CFR-ul să se ridice la un nivel mai puțin oribil decât la Pristina. Poate că sunt prea indulgent. Nu știu să răcnesc, deși ar fi cazul.
De pildă: am citit undeva că România de pe locul 48 în clasamentul FIFA e, de curând, alunecată pe locul 54. Am observat că în niciun comentariu la naționala lui Edi nu se precizează locul în FIFA, de parcă ar fi un secret miliar.
Nu e niciun secret, e o evidență: fotbalistul român face greu scor, marchează puțin peste un gol, nu se poate distanța categoric de adversar, fiind educat în teroarea de a nu greși.
Se preferă Conference League, unde se câștigă un ban și la eșec, iar o calificare în grupe face cât un Florin Tănase cumpărat de chinezi sau arabi. Se poate răcni? Eu nu pot.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
