Conferențiarii Academiei lui Hagi

În lumea asta a noastră de comentatori febrili de computer, pe canapele și fotolii din birouri, ca să nu zic din stadioane, nu-i nimic mai ușor decât să faci praf pe orice jucător sau antrenor; cred că a fi fan fin (simpatizant) și nu fanatic orb e cea mai rezonabilă atitudine. 

Nu voi putea să-l fac praf vreodată pe Dan Petrescu deși eu însumi am obiecții serioase la stilul său și la logica sa competitivă.

Pe o scară a nenorocului

Simpatizez pe față cu Farul lui Hagi, dar... E un dar, și nu acel dar care se confruntă cu un har. Miercuri noapte, după ce a învins Rapidulețul lui Mutu, Hagi a oferit public gândul până acum secret că merge la titlu! 

Echipa sa poate fi numită „o echipă de conferențiari” - fiind evident academică - cu acces la o competiție totuși europeană (dacă obține dreptul de a participa în urma apelului la TAS), deși de nivel inferior financiar. 

CFR-ul lui Dan a căzut cu Lazio, precum prevedeam pe o scară largă a nenorocului de la minimum la maximum. Cu oricine ar fi căzut, nu o vedeam favorită. Aceasta este situația: cu oricine cădem în meciuri europene, tremurăm!

O tactică șăgalnică

Dintre toate echipele play-off-ofului de azi nu văd pe cine ar putea să bată Farul. Poate mă înșel și Farul e mai bună azi decât a fost odată, când nu i-a putut face nimic belgianului Gent. Dacă mă luați din scurt, nu-i dau șansă clară nici cu Ludogorețul din vecini. 

Sunt fan (simpatizant) Farul și fan Hagi în campionatul României. Un Florin Răducioiu - unul din fotbaliștii români pe care-i admir - găsește Farului calități supranaturale care mă silesc să mă întreb: ce conferențiari români a dat în ultimul an echipa Academiei din Ovidiu? 

Tot ce-a vândut nu s-a impus. Nu pot să nu văd că Hagi mai are o tactică (să-i zic așa?) șăgalnică: în numele meseriei comune de antrenor, el vorbește numai de la bine la foarte bine în sus echipele românești.

E un sistem Dan Petrescu?

Miercuri seară, Rapidulețul lui Mutu a fost foarte bun, a zis Hagi, foarte serios. E un sistem Dan Petrescu, de a-ți lăuda adversarii? E un respect exagerat față de confrații săi în ale antrenoratului? 

În orice caz, e un elogiu care se întoarce pervers contra echipelor noastre sortite a fi cel puțin conferențiare în Europa. L-am întrebat pe confratele Andrei Crăciun, după ce a scris superlativ despre Rapid, dacă ar trimite echipa din Giulești în Conferința aceea? 

Și cu cine să cadă la sorți și să ne dea speranța unui 0-1 în tur, cum nădăjduim cu Lazio? Urmează să-mi răspundă.

Starea națiunii

Până atunci rămâne valabilă gluma amară a octogenarului Nichi Dumitriu (La mulți ani!) captată din interviul cu eminentul biograf al Giuleștilor, dl Cristian Costache: „Dacă mi-ar fi reparat doctorul piciorul drept, aș mai juca și azi la națională”. 

Nichi Dumitriu, pentru care Ozon a fost magicianul, urmat de Dobrin, Balaci, Hagi, Marcel Răducanu avându-l ca idol pe Nichi. Asta despre starea noastră de națiune fotbalistică.

Speranța tot la Săpunaru

Apropo, miercuri noapte, Farul lui Hagi a lansat vreo 2 puști, unul dintre ei, Adrian Mazilu, înscriind entuziasmant, venind de altfel liber, fără fundaș lângă el. Mutu n-are atac. Luckassen posedă doar două silabe din Lukaku. Ioniță și Dugandzici se caută și nu se găsesc. 

Adrian, dar Mutu, nu ar face bine să-l creadă pe Hagi că Rapidul e o foarte bună echipă. Speranța, deocamdată, e tot în Săpunaru și mijlocașii liniei respective. 

Adrian, dar Mazilu, e unul din cazurile în care un fotbalist poartă numele unui cronicar de fotbal. Teodor Mazilu le-a făcut concurență în cronica sportivă a anilor '70-'80 lui Eugen Barbu și Fănuș Neagu.

A fost unul din dramaturgii celebri, lăsându-ne replici memorabile ca: „Poate fi omul atât de ticălos? Poate!”, „Eu nu zic s-o iubești, dar du-o măcar la cinema!” și comedia aceea interzisă de Ceaușescu „Proștii sub clar de lună”, unde o eroină declara: „Cu sânii mei mici, ce viață monotonă duc!”. 

În tinerețea sa, Teodor Mazilu a jucat fotbal lângă Voinescu. O dețin chiar de la el.