)
Articol de Radu Cosașu - Publicat vineri, 25 martie 2022 11:41 / Actualizat vineri, 25 martie 2022 11:47
Cronica unui autodenunț de naivitate
Chiar dacă simt că nu e o vreme potrivită pentru un asemenea sentiment, țin să mă autodenunț pentru un exces de naivitate care m-a biruit în aceste zile complicate. O naivitate de neiertat, capabilă să intereseze și alți microbiști.
Totul a pornit de la Dan Petrescu - l-am prins după Farul- CFR Cluj, într-o clipă a rarelor sale entuziasme și superlative. L-am auzit declarând că meciul acela, acel 0-0, a fost demn de Champions League. E adevărat că-mi plăcuse și mie, chiar dacă nu atât de sus, dar mă bucura să-l aud exagerând în bine.
O reînviere a Barcelonei
Apoi a venit bucuria acelui 4-0 de pe "Bernabeu" al unei Barcelone pe care-o deplânsesem aici la propriu, după 0-3 cu Bayern, și-l vorbisem de rău chiar pe Xavi. Acest 4-0 a fost un meci de Liga Campionilor, a fost o reînviere a Barcelonei, o reînviere în toată puterea cuvântului.
Sper că nu mă înșel, o reînviere a acelei tiki-taka, cu superioritatea în viteză, în pase precise, în libertatea inspirației, cu un Xavi, încăpățânat, care nu poate renunța la ea. Cu un Auba poate mai fantezist decât Messi, dacă mi se permite o comparație greu de formulat.
Acest 4-0 m-a făcut autocrititc față de nerăbdările mele și mi-a dat puterea să citesc un text cu totul ciudat față de ce vedeam încrâncenat, la televizor, minut cu minut.
Salt de 20 de locuri pentru România!
Am avut puterea să citesc încordat Raportul ONU între anii 2019 și 2021 privitor la starea fericirii pe glob. Era o nebunie. Am comis-o. M-am încordat la culme (printre culmile disperării, vezi Mariupol) ca să aflu cum stăm cu fericirea privită dinspre starea sănătății, a libertăților și a lipsei corupției.
Ei bine, stupefiant, de la prima ochire, România se află pe locul 28, ceea ce e binișor, ceea ce nu e rău deloc și deloc conform așteptărilor noastre, totdeauna negative. Cum-necum, față de raportul precedent, din 2020, România a sărit 20 de locuri, de pe locul 48 din 2019.
Fericire fără fotbal?
La fericire, am fi peste Spania (locul 29) și Italia (locul 31). Serios? Domnilor, așa zice raportul ONU! Pe primele locuri sunt tot nordicele: Finlanda, Danemarca, Islanda. Pe ultimele locuri dintre primele 20, Belgia (19) și Franța (20). Cine? M-a străbătut un fior. Păi, ele nu sunt printre primele trei în clasamentul FIFA? Cu fotbalul lor nu ar trebui să fie cele mai fericite? Poate să existe fericire pe lume și pe bune fără un fotbal de primă calitate?
Victorie la masa verde
Ei bine, mă denunț: cu o greu de iertat naivitate (prostie?), convins instinctiv ca orice microbist că fotbalul face parte din fericirea oricărui stat, am verificat clasamentul fericirii ONU cu clasamentul FIFA. Nu corespundeau deloc. Cea mai fericită țară, Finlanda, e la fotbal pe locul 57, cu 10 locuri sub noi (47).
Trăiască microbismul naiv!
Nu zic că locul acesta 47, peste Mali și sub Slovacia, nu e mediocru, dar mă enervez crescând cât și cum este el de ignorat ori de câte ori discutăm de națională. De ani de zile, de când am dispărut dintre primele 8 mondiale, locul nostru în clasamentul FIFA e cvasicenzurat, e amintit foarte rar. Cred că nici băieții naționalei nu-l cunosc, să nu zic o vorbă grea.
Admit că nici n-ar fi o mare performanță ca, victorioși în grupa de azi, să obținem un salt de 20 de locuri ca la fericire, să fim în primele 30. Admit, dar nu sunt de acord: totuși ar fi binișor! Poate ar fi deja Maxim, fericitul nostru din Turcia. Trăiască microbismul ăsta naiv!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
