Hai, fără mofturi! Jocul greșeala așteaptă!

City - Real a entuziasmat prin evoluția scorului, prin cele 7 stele acordate unui meci cu 7 goluri. E normal, dar e la fel de clar ce a declarat „Fălcosul”, cum mai e numit Ancelotti. „E clar că nu ne-am apărat bine, deși suntem în viață și avem șanse la retur”. 

Nu se poate judeca frumusețea acestui meci fără greșelile din defensiva ambelor echipe.

Un adevăr incomod

Ne obișnuim greu cu această idee: greșelile fac parte din meci și nu o dată participă la frumusețea lui. Nu e un adevăr admis ușor. 

Cum să înfrumusețeze erorile un meci? Uite așa! Nu degeaba înțelepciunea noastră microbistă a inventat, perversă, această lege fără de abatere: „Jocul greșeala așteaptă”. 

E crud, dar incontestabil: de nenumărate ori greșelile, firește, nedorite, fac jocul și mai pasionant.

Fie ce-o fi, numai gol să fie!

City - Real a început din primele 10 minute formidabil: 2-0 pentru City, 1-0 din minutul 2, cu un De Bruyne, cap la o centrare perfectă, lăsându-l paf pe Courtois. Greu de crezut. Prea simplu. 

Peste 9 minute, tot în careu, Jesus controlează lesne și subtil, împotriva lui Alaba, 2-0. Putea fi și 3-0 peste alte 12 minute, când Mahrez ratează tot liber în careu, o imensă care-l scoate din minți pe Guardiola, gata să-l strângă de gât pe nefericit. 

După 3 erori madrilene, vine rândul unei replici benzemiste, tot din careu, cu om lângă el, voleu impecabil, 2-1. Se joacă ofensiv, la „Fie ce-o fi, numai gol să fie!”. 

Și e: după pauză, tot liber în careu, Foden face 3-1 pe o centrare normală și zici că e decisiv. Nu e.

Autoritatea lui Kovacs

După numai două minute urmează o cursă splendidă a lui Vini juniorul, nimeni nu-l ține, băiatul nu i-o pasează lui Benzema, cum s-ar cere, își face de cap marcând, 3-2! Primul gol de fotbal răvășitor pe tot terenul. În minutul 74 îl avem pe al doilea - șut Silva, nu se știe cum, șut scăpat de sub controlul madrilen, șut de fotbalist speculând un avantaj lăsat genial de Kovacs: 4-2, zici că e clar.

 Aș! Kovacs vede un henț în careu al lui Laporte și dictează penalty cu o autoritate care nu admite discuții. Bate tot Benzema, sus, sub transversală, cu o insolență, cum bine zice Radu Paraschivescu, stupefiantă. 7 goluri, din care doar două din afara careului.

Voluptatea greșelii

O să zic ca fălcosul Ancelotti în final: „E clar că nu ne-am apărat bine”. Dar meciul nu a avut de suferit. Hai, fără mofturi! Jocul, în voluptatea lui, doar asta așteaptă: greșeala. Să nu ne posomorâm! Față de cele 7 din City - Real, Liverpool - Villarreal 2-0 pare sărac. 

Plus că s-a încheiat în două minute din repriza a doua, când spaniolii au fost electrocutați de presingul unor dezlănțuiți dintre care l-aș consemna pe Mane, cu un gol, pardon, a la Rareș Ilie cu Sepsi: o pișcătură a mingii în locul unui șpiț, pe care nu o are oricine. 

Forțez lucrurile? Sunt și eu în eroare dacă văd, la Paris, o finală Liverpool - City care să-mi satisfacă pasiunea pentru Premier League? Ei bine, lăsați-mă în eroare, nu văd ce ar fi scandalos!