Execuție amânată

Să nu ne păcălim. Să baţi Andorra şi să câştigi acasă cu Belarus e ca şi cum ai inspira şi expira. Nicio glorie. Calificările adevărate pentru Euro vor începe în iunie cu Kosovo, care sperie mediatic şi se împiedică fotbalistic, şi Elveţia inabordabilă. În acest moment nu avem nicio certitudine despre ce am putea face. Ştim ce n-am făcut: nu am capotat din start. Dar securea e acolo, deasupra capului nostru. Sfertul plin al paharului este că naţionala nu a eşuat lamentabil ca în alte dăţi. Că încă e în joc. Dar de acum, gata cu joaca!

Toate gloanţele care trec pe lângă ureche

Adică gata cu boemia, cu soluţiile fanteziste în faţa porţii, gata cu îngrozitoarea statistică a 20 de şuturi către poartă cu doar 3 pe poartă, gata cu terminarea combustibilului înainte de sosire astfel încât chiar şi echipe şchiopătânde ca Belarus să ne poată sufla rece în ceafă. Gata cu toate comportamentele de echipă de tineret-speranţe care îşi poate asuma doar căderea şi niciodată, până acum, izbânda prinsă zdravăn cu două mâini, pusă la pământ şi forţată să ceară îndurare. E posibil să se întâmple asta? Dacă suntem sinceri răspunsul e mai degrabă nu.

Talentul nostru

Mica revoluţie din acest martie stă în aproximarea negaţiei. După Liga Naţiunilor era un "nu" ferm. Aceste 6 puncte în faţa a două echipe care sunt la fel de depărtate de fotbalul mare precum e FCSB de a juca pe Steaua ne pun în situaţia fericită şi grea de a ne fi dat voie să scriem povestea mai departe. Cum? E un mister. E un mister dacă Băluţă, pe care toţi l-au descris ca pe un soi de ventil fără de care ni s-a-nmuiat cauciucul, va putea sta în picioare, dacă Stanciu, acest Marco Polo în sens invers, va avea ochii şi mai oblici şi forma încă şi mai oscilantă, dacă Alibec va mai fi Alibec sau dacă Ionuţ Radu va renunţa la gesturile sinucigaşe.

Şi mulţi alţi de dacă. Dacă Edi Iordănescu nu va fi linşat până atunci sau dacă nu-şi va face hara-kiri, de exemplu. Avem un talent neegalat de a ne tăia venele. Percepem apropierea, fie şi vagă, a succesului ca un blestem.

Ce-o fi, ce-o fi?

Cel mai bun lucru pe care l-am putea face acum este să renunţăm la pretenţia de a trage vreo concluzie. Naţionala e un puzzle din care abia câteva piese au fost îmbinate corect. Parcă vedem un pic de verde, o pată albă, ceva maro. O fi un iaz cu apă stătută sau o pajişte alpestră? O fi vreo culme înzăpezită sau un munte de gunoaie dat cu var? Un con de brad sau groapă cu noroi? Nu ştim. Poate fi şi aşa, şi aşa. Dezlegarea misterului stă în aceşti câţiva cetăţeni îmbrăcaţi în galben şi în şeful lor grizonant şi crispat, care au o temă de casă uriaşă până în iunie.

FC Naţionala

Lenin le-ar fi spus: "Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!". Bine, nu ştim dacă-s vorbele lui, de vreo sută de ani nu e nimic de crezut din ce vine de acolo. Cum Lenin e mort şi împăiat, noi le-am putea spune, în acelaşi ritm: "Creşteţi, creşteţi, creşteţi!". Naţionala trebuie să fie clubul lor dintâi, e singura poartă către altă lume dat fiind felul în care celelalte echipe aleg să se comporte în afara ţării. Creşteţi, comunicaţi, învăţaţi ! Hai, că tot nu scăpăm de îndemnul ăsta, dar nici nu avem cum.

O comutare a pedepsei?

Dacă "tricolorii" revin tabula rasa în iunie, băieţii ăia născuţi din războaiele iugoslave, ăia, da, care s-au împiedicat ca fraierii de Andorra, le vor arunca pe geam toate piesele pe care n-au apucat să le monteze. Execuţia e doar amânată. În iunie putem obţine o comutare. Şi în toamnă, o achitare. O achitare în procesul de repetare a istoriei. Până atunci avem o mare ţintă în frunte. 

P.S.: un cuvânt pentru bravul Burcă, cel care a zis "îmi iubesc țara, sunt naționalist. Îmi place deviza celor din galerie, «Uniți sub tricolor», mai ales după ultimele evenimente, ce s-a întâmplat acolo cu Ungaria. Voiam să iau un fular și să mă bucur". E minunat că-şi iubeşte ţara. Ar fi bine să cunoască şi distincţia dintre "patriot" şi "naţionalist". E disponibilă în DEX. De cercetat diferenţierile definiţiei naţionalismului, de exemplu următoarea: "ideologie care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități".

Poate că Burcă a jucat cu dopuri în urechi şi nu a auzit ce au scandat admirabilii membri ai galeriei. Acolo nu mai era despre o hartă, ci despre execuţii pornografice. Dacă Burcă doreşte să fie parte a unor astfel de manifestări, răspuns la prostia vecinilor din Vest, aia cu conturul Ungariei Mari, e bine de ştiut. Poate că ar fi bine să ştie chiar şi FRF. Dar poate că cel mai bine ar fi să revalorizăm celălalt termen, deloc contondent, de folosit şi el cu moderaţie. Când am încetat să mai fim patrioţi ca să ne dăm cu cărămida naţionalistă în piept?